Lângă un brad, în grădină, înghețat din floare-n fir,

Zgribulit ca vai de el, tremura un…trandafir.

Bradul foarte sclipitor, îmbrăcat numa-n beteală

Și cu mii de luminițe, i se adresă cu fală:

– Îți e frig, precum se pare, și aș vrea să te ajut,

Dar trandafir înflorit, de Crăciun, n-am mai văzut!

Până-acum era zăpadă, ger, și viscol, și polei,

Nicidecum ca-n iarna asta, încă iarbă pe alei.

Însă uită-te la mine, nu m-am lăsat păcălit,

De vremea înșelătoare, de nopți reci sunt pregătit.

Ce să-ți fac, te-ai bucurat când te admirau vecinii

Și ziceau că ești frumos! Acum îți dârdâiesc spinii…

– Eu…eu, zise trandafirul, nu cred că sunt vinovat

Că pe pământ, de o vreme, toate s-au cam încurcat.

Uite pomii-s, încă, verzi, crizantemele în floare,

Cine ar fi bănuit că Iarna ne dă târcoale?

– Nu contează cum e vremea, se-mpăună bradul iar,

Crăciunul nu stă pe gânduri, vine după calendar!

Brazii, sunt ai lui simbol și-au crengi binecuvântate,

C-au adăpostit, cândva, pe Iisus și pe-al Lui frate.

De aceea, toți creștinii, frumos ne împodobesc

Cu beteală, globulețe și lumini care sclipesc.

– Da, te-admir, ești sclipitor și frumos afar din cale,

Și să știi, sunt bucuros că-am văzut așa splendoare!

– Uite ce e, nu-i secret, vreau să știi că vara toată,

Zise bradu,-am admirat floarea ta cea parfumată!

Nu te pot lăsa așa, la cheremul gerului,

De aceea, rogu-te, pune capăt frigului!

Apropie-te, hai, de mine, și te strecoară ușor,

Pe sub crengi, pe sub beteală, la căldură, binișor.

Am să te adăpostesc, ca să treci iarna cu bine,

M-am înfumurat, un pic, dar să știi că țin la tine!

Flori Bungete