You are currently viewing JURNAL DE CĂLĂTORIE: China – cele mai avansate transporturi din lume

JURNAL DE CĂLĂTORIE: China – cele mai avansate transporturi din lume

  • Post category:general

China a șters tot și luat-o de la zero și în infrastructură. Luat harta și desenat, rețele de autostrăzi, trenuri rapide, aeroporturi câte sunt nevoie și unde trebuie. Ultima tehnologie la toate capitolele, de la motorete electrice, la trenuri plutitoare. Totul mare, făcut pentru o populație de un miliard.

Dacă vrei să vezi ceva dintr-o țară,  mergi pe la sate. Ideal este să o iei fără țintă, pe o bicicletă sau motoretă și să te oprești unde și cum vrei. Să o iei pe ulițele lăturalnice pe unde neam de străin nu a călcat. Să intri în contact cu oamenii cât mai mult. Zis și făcut…M-am pornit într-o dimineață prin ținutul Yangshuo, undeva în sud-centrul Chinei și am ales cinci sate chinezești la întâmplare. Vremea bună, bicicleta surprinzător de bună…

O ieșire în China nu este completă fără o vizită ca asta, la întâmplare, la țară. În ciuda marii migrații din ultimii 20 de ani prin care 300 de milioane de oameni s-au mutat de la țară la orașe, totuși, esența țării rămâne rurală.

Țări „dezvoltate”, par ridicole în comparație cu China. În schimb, România e opusul diametric. Când a căzut comunismul în decembrie 1989, România era mai avansată decât China, ei mergeau pe bicicletă. Călătorind, compari fără să vrei. România se chinuie de 25 de ani să facă 500 de km de autostradă, care în China s-ar fi făcut în 6  luni. Nu discuții despre cui îi aparține pământul, nu studii de zeci de ani. Ci simplu, muncă 24 de ore din 24 dacă trebuie și gata autostrada. Trenul București – Cluj face 10 ore. Pe sistemul chinez ar fi făcut o oră și jumătate. Totul nou, totul făcut în ultimii 10-15 ani. Aeroport  la Brașov ? Aș paria că dacă România era China, aveam și la Brasov și la Sinaia și la Ploiești sau oriunde ar mai fi trebuit în funcție de populație.

Atât China, cât și România au început în 1990 din nou. La noi se făcea înainte, la ei s-a făcut după. E singura paralelă care se poate face, în rest, încă o dată e diferență totală. Ce nu am realizat înainte să vin în China :

  1. Că totul este nou și construit de la zero. Ca și cu orașele, mă gândeam că or fi renovat și mărit aeroportul cutare sau gara cutare. Nu au renovat, totul e nou. Luat foaie de hârtie, desenat, apoi făcut. Nu am văzut gară să nu fie nouă și am mers 3000 km cu trenul. Nu am văzut vagon de metrou care să nu fie ultima generație și le- am luat prin toate orașele prin care am mers.
  2. Măsura lucrurilor, a gărilor sau aeroporturilor sau a rețelelor de metrou. Gara cu sala principală de 1 km lungime. Nu vezi până la capătul celălalt. Poate doar în Japonia să mai fi văzut ceva pe aproape.
Gara din Shanghai, una din ele, este nouă, circa 10 ani vechime. Nu poate fi cuprinsă într-o privire. Kilometri întregi, etaje peste etaje.

3. Cât de extinsă e rețeaua de trenuri rapide. Credeam că mai mult pe liniile principale ce leagă Shanghai sau Beijing de orașele mai mari. Nici pe departe, trenul ultra rapid ajunge și la capătul capătului, prin vestul Chinei pe la nomazi. Mă gândeam că dacă s-ar face în România proporțional, Bacăul sau Constanța ar ajunge suburbii ale Bucureștiului, la o oră de mers cu trenul se poate face chiar și naveta.

Trenul de mare viteză. Copiat după cele din Japonia, similar cu cele mai bune din Europa. Comfort aproape la fel, viteza mai mare. Rețea mult mai extinsă, preț mai mic ca oriunde altundeva la bilete.

4. Ponderea vehiculelor electrice. Mașini hibrid sau total electrice, întâlnești în China la orice pas. În orașul oarecare uitat de lume și prăfuit, e plin de motorete și 99 la sută dintre acestea sunt electrice. Cei care au sub 20 ani, se uită ca la altceva, la motoretele cu motor pe benzină. Având în vedere cum încurajează și chiar subvenționează industria auto electric, nu m-aș mira ca în 10 ani să fie la fel cu mașinile. Atât că au obsesia cu cumpăratul de mașini de lux germane. Asta o să le mai strice treaba, că nu văd BMW sau Audi să țină pasul cu China la electrice în 10 ani.

La motorete electrice, chinezii sunt cu mulți ani înaintea restului, la accesorii nu prea. Doamna are o bicicletă electrică, dar nu are cască. Nu vrea să riște amenda. A luat gluga de la geaca de iarna și o folosește pe post de cască.

5 a. Varietatea vehiculelor. Fiecare fabrică de topoare sau tigăi s-a apucat să facă ceva vehicul motorizat după liberalizare. Dacă înainte de liberalizare nimeni nu avea mașină personală, acum vorbește de ziua în care fiecare familie va avea una. Fabricile au apărut imediat, vezi tot felul de mărci și de vehicule, de forme și măsuri de nu îți vine să crezi. Unele sunt amuzante, altele prea ciudate ca să încerci să înțelegi ce sunt și ce a fost în capul desenatorului.

Asta nu e copie, cel puțin nu „original copy”. E doar inspirat după Smart.

5 b. La capitolul varietate a vehiculelor includem și falsurile. Adică au și multe mașini pe care noi le știm, dar care nu sunt chiar ceea ce știm. Au început cu Mercedes, Lexus, Range Rover, etc. Au coborât până la Kia. Cred că următoarea pe listă e Dacia, nu m-ar mira să văd Logan chinezesc.

Transportul e în general rapid și eficient. Te duce aproape oriunde în timp relativ scurt. Odată ajuns în zone mai isolate, e încă în regulă. Autobuzele sunt chinezești, dar noi și sigure, atât că se fumează în ele. Frecvanța e bună, altfel nici nu se putea, având în vedere că populație este din belșug și că a început să circule. O mențiune specială trebuie făcuă pentru trenul elevat din Shanghai. Te duce de la aeroport în oraș.  Încep cursele cu viteza maximă doar după 9 am încolo. Nu am înțeles de ce, dar am stat sî îl iau pe primul care merge cu 430 km la oră. Plecat 9:16 ajuns 9:22, 30 și ceva de kilometri în 6 minute!!!! Trenul nu e perfect întreținut, e China totuși, dar la 431 km pe oră plutind pe șine este o experiență. A ajuns la 431 km pe oră și a ținut-o așa vreo 2 minute. Apoi, înapoi la viteza de croazieră, 310 km/h, astfel încât, trecerea la viteza de 310 km/h, mi se părea că suntem cu personalul de Pietroșița.

Modernitatea și funcționalitatea nu te scapă de necazuri pe tine, străinul. Limba pe o parte, cantitatea de oameni  și mărfuri de cealaltă parte, fac să fie mai greu deplasatul. Două exemple: La gară. O gară de oraș relativ mic, Guilin. Să cumperi bilet – sunt 20 și ceva de cozi. Eu la care să stau?  Dacă aici sunt 20 de cozi, în Shanghai câte or fi? Pe tabelul cu trenuri nici o literă în alfabetul latin. Totul, și aici, e făcut cu chinezii în minte. Dacă mă așez la coadă, risc să stau 30 min și să nu îmi vândă bilet, că nu este coada care trebuie.  Poate nu e nici măcar gara care trebuie, când am venit aici, trenul de mare viteză m-a lăsat la altă gară. Cu greu aflu de la una, că a 4-a coadă e pentru Shanghai, iar biletul costă 106 dolari pe distanța de aproape 1300 km!!! Nu este ieftin, dar trenul face toți banii, însă, dacă vrei altfel de tren, există și tren de pe vremuri, adică ceva Intercity românesc, care costă o treime. Cu 30 de minute înainte de plecare, m-am așezat la coadă să mă urc în tren. Nu te lasă pe peron, ci stai în gara unde scrie numărul trenului tău. Lângă coada mea și în stanga și în dreapta, sunt cozi enorme la alte trenuri.  Cum-necum s-a pornit coada mea și eu am rămas cu aia din altă coadă. Când am văzut că vine ora plecării trenului, am intrat în panică. Cei din coada mea erau în tren de mult. Fuga până la tren, nu era aproape. Am urcat cu 1 minut înainte să plece. Poți să mergi cu o oră înainte, să fi ochi și urechi, în China tot poți pierde trenul.

În gară da, în aeroport nu. Cu cât ieși din zona internațională de turiști, cu atât mai multe falsuri. „KFG”, a nu se confunda cu „OFC ” , Obama Fried Chicken. Oricum, cel mai tare este „Starfucks”, nu am avut nocul să dau de unul.

A doua experiență, la aeroport, la plecarea definitivă din China. Am ajuns frumos cu trenul plutitor. Aeroport enorm,  spun o platitudine. A durat fix 2 ore să ajung de la intrare la ușa avionului. L-au făcut super inteligent, eficient, fluid, ce vrei, dar nu se poate cu atâta lume și atâtea genți și cutii. Toate posturile pline la maximum de lume. La check-in este o coadă de peste 100 metri. Ieșim din China, mai toată lumea are geamantane enorme și multe, se face export cu geamantanul și cutia de carton. La emigrație, iar coadă enormă. La scannerul de metale și bombe nu mai zic. Dacă mai întârziam 15 minute pierdeam avionul. Din ce în ce îmi este mai clar că suntem în epoca turismului de masă, că este necesar să fi la aeroport cu o oră înainte de ce recomanda ei, iar în țări ca India sau China, cu două ore.

Transportul în China a fost o experiență unică. Țări cu faimă, SUA o iau de exemplu pentru că o știu, sunt în evul mediu comparative cu China, care este de departe numărul 1. Și Japonia are tren elevat și trenuri rapide, Germania autostrăzi sau Dubai metrou nou și aeroport modern, dar combinat, ca sistem complet, nimeni nu este pe aproape, deoarece China le are pe toate și sunt noi.

 

Răzvan Vulpea călătoare