– Mai spune, bunico, o poveste!
-Cu fiul de-mpărat și omul spân?
– Nu, bunicuțo! În seara asta vreau s-ascult „Povestea lui Crăciun”.
– Să ți se facă voia, dar! zise bătrâna către fată,
Că dintre toți nepoții ei, îi era cea mai dragă.
Era frumoasă de nespus și o chema Ana-Maria,
Iar ca și țoală de-mbrăcat iubea să poarte ia.
Ba și cususe, cu bunica, la una nouă-n șezători
Și aștepta horele-n sat, ca să o-mbrace-n sărbători.
– Așteaptă, draga mea copilă, să întețesc focul în vatră,
Să nu se stingă până ce povestea nu-i gătată.
Ia dă-te și tu mai aproape, la gura sobei, că-i dogoare,
Ca-așa se spun iarna povești, când vântul bate tare!
Cât despre bunul Moș Crăciun, multe legende-ar fi de spus,
Dar mie-mi place doar aceea, când s-a născut Iisus!
Era un timp…cam ca acum, poate un pic mai blând,
Când toți mergeau la Betleem, pentru recesământ.
Și cum în sat, Maria și Iosif, nu au găsit un loc pentru dormit,
S-au îndreptat către un grajd de vite, părăsit.
Spre acel loc, îi îndreptase nevasta lui Crăciun,
Un om ursuz, morocănos…Dar ea avea sufletul bun.
De cum ajunseră la grajd, Maria, repede-a născut
Pe cel ce lumea-L aștepta, Pruncul din Duhul Sfânt.
Venise între timp, pe neștiute, și soața lui Crăciun
Și-a ajutat-o pe Maria, strângând în juru-i fân.
Pe cer, a strălucit mai tare, o stea-ntre alte stele,
Vestind că s-a născut Iisus, ce-avea să moară-ntru Înviere!
Veniră Magii ca să-L vadă și să-I aducă daruri,
Că se născuse-un Împărat: fără coroană, fără lauri.
Și Moș Crăciun, atras de larmă, venise ca să vadă…ce-i?
Iar când văzu pe Crăciunița, mânie-n el fu cât în trei!
Fără ca să stea pe gânduri, mâinile i-a retezat,
Drept pedeapsă că porunca, soața, nu i-a ascultat.
Însă Maica Domnului la loc i le-a așezat
Și suflându-i peste ele, s-au lipit și-acolo-au stat!
Picând în genunchi, Crăciun, către cer tare-a strigat:
– Doamne, ce minunăție, rogu-te să fiu iertat!
De atunci a devenit credincios și iertător,
Iar în fiecare an el împarte, bucuros, cadouri copiilor.
Te întrebi, copila mea, câți ani are Moș Crăciun,
Dacă-i tot cel de atunci sau e altul, ce și cum?!
Află dar, nimeni nu știe,
Însă toată lumea-așteaptă, De Crăciun, o bucurie!
Flori Bungete