Urăște-ți aproapele ca pe tine însuți!
Cum sună? Înfiorător, nu?
Dar cam aceasta e lumea în care ne strecurăm.
Aceasta e lumea celor care condamnă și ponegresc tot ce avem mai de preț: credință, iubire, bunătate. Discursuri înveninate ne fac inimile să se cutremure. Batjocura și lipsa înțelegerii sunt la ordinea zilei.
Ura e contagioasă. Mai rău decât virusul! Se propagă într-un ritm uluitor. E greu să privești în tine. E mult mai ușor să privești spre ceilalți și să condamni.
Trăim vremuri în care oamenii care merg la biserică sunt pironiți, cei care se feresc de virus sunt batjocoriți, cei care iubesc sunt prigoniți.
Se caută răul în orice, cuvântul nu mai are onoare și minciuna fiecăruia e instituită ca adevăr neînduplecat.
Avem nevoie să ne agățăm de ceva din afară și uităm că răspunsurile sunt întotdeauna în noi.
Frica de sine naște ura de ceilalți.
Și vine întrebarea! Cât de mult poți să te urăști?
Până unde te poți duce?
Și calea e atât de simplă!
SPRE INIMĂ.

IULIA ROȘOIU