You are currently viewing JURNAL: ÎN JURUL LUMII PE BICICLETĂ-Episodul 1

JURNAL: ÎN JURUL LUMII PE BICICLETĂ-Episodul 1

  • Post category:JURNAL

De ce și cum vreau să fac asta?

Un sens giratoriu la marginea Brăilei, în sensul de mers dinspre Tulcea. Ce poate fi mai banal? E departe de casa mea din România, dar întâmplarea a făcut ca aici să trag linie, să despart lumea în două.
Intersecția aceasta reprezintă punctul zero al unui proiect mare și complex. De aici, vreau să încep traversarea lumii pe bicicletă. Din giratoriul acesta, voi merge spre est până în Japonia și Australia.
Tot de aici, voi merge spre vest până în Portugalia și apoi de pe coasta de est a Americii de Nord până la Oceanul Pacific.
În ceea ce privește partea europeană, cam jumătate din ea e făcută, tot ce este la est de Berna, mai puțin Crimeea.

Itinerariul meu

 

Asia de Est. Aici am împărțit drumul în nord și sud. Nu știu pe care variantă o să o termin. Cel mai probabil pe amândouă. Am făcut doar un segment până acum și vor urma încă două .

Emisfera vestică. Pot spune că este cea mai searbădă parte, asta și datorită faptului că nu este nimic nou de văzut. Nu am făcut încă nici un segment pe bicicletă și nici nu am tragere de inimă, poate doar pentru treimea vestică, un pic. Sau poate o să explorez ceva Canada. Aș fi vrut și prin Mexic, dar gradul de risc e mult prea mare.

Emisfera Vestica

 

 

Partea europeana. Cam jumătate din ea e făcută, tot ce e la est de Berna minus Crimeea.

 

Întrebarea frecventă este de ce ar vrea cineva sa facă asta?
Încep prin a spune că este ceva destul de comun, câteva mii de oameni termină în fiecare an traversarea lumii. Sunt chiar și niște condiții care trebuie respectate pentru a putea fi catalogat drept „succes”. Să fie parcurși minim 29 000 km, mai mult ca lungimea ecuatorului, să nu folosești absolut nimic electric, să-ți cari totul singur.
Toate acestea, pe mine prea puțin mă interesează, experiențele contează, nu dreptul de a pretinde.
Apropo de experiențe, ele sunt motivul. Am timpul necesar, forța fizică, dorința … Și oricum, aș fi călătorit și fără bicicletă, pentru că vreau să văd lumea din timpurile mele și cel mai bun mod pentru mine în momentul de față, nu este decât bicicleta. Nimic nu se compară cu sentimentul să te trezești de dimineața și să pedalezi 8-12 ore. Statul afară, natura, interacțiunea cu oamenii, felul cum se schimbă zonele, starea mentală pe care ți-o asigură atâta miscare, starea fizică – un „high” continuu… E incredibil de diferit să vezi lumea în felul acesta, să înșiri ca mărgelele pe o ață toate locurile în care ai trăit sau cu care ai legături, să îți vizitezi în acest fel prietenii răspândiți prin toată lumea, să îți recapitulezi viața, să masori timpul și distanțele în zile ca acum 200 sau 500 de ani.

Eurasia Centrală. Doar colțul din stânga sus e făcut.

 

Este imperios necesar să ofer câteva repere despre acțiunea mea:

  • va dura între 6 și 8 ani, în medie mai puțin de două luni pe an dedicate acestui proiect (detalii mai jos).
  • va avea 20 și ceva de segmente.
  • 30 și ceva de mii de km parcurși
  • din cei 30 și ceva de mii km, am făcut deja vreo 7000
  • va trece prin 30 și ceva de țări
  • media zilnică până acum este de circa 85 de km pe zi.

Apropo de segmente. Fiecare are o temă. Spre vest, de exemplu, vor fi : Dunărea de jos (Sulina Severin), de mijloc (Severin-Budapesta), cea de sus (Budapesta-izvoare). Apoi „Vestul profund” de la izvoarele Dunării până lângă Lyon, Chemin de Lepuy, Camino Frances, Camino Portugues.

Spre vest: Stepa Ucraineană, Crimeea, Caucazul, Sub-Caucazul și Iran, Stanurile, Șoseaua Pamir, China, Uigura, Karakorum și Pakistan etc. Fiecare segment are focus pe ceva, nu bufet liber unde amesteci de toate și nu înțelegi nimic.

Asia de est. Aici am împărțit drumul în nord și sud. Nu știu pe care variantă o să o termin. Cel mai probabil pe amândouă. Am facut doar un segment până acum. Urmează încă două la vară.

 

Multă lume mă întreabă de costul financiar. Vrând – nevrând o să răspund. Călătoritul pe bicicletă costă mai mult decât cel normal. Durează mult să traversezi o zonă, 100 km pe zi este o medie bună. Asta înseamnă cazări, nu se doarme la cort decât în cazuri de urgență. De mâncat-mănânci cam dublu, când arzi între 5000-7000 calorii pe zi, implicit trebuie să le recuperezi. Bicicletele (sunt trei) costă și ele, la fel transportul pe avion.
Per total, e considerabil mai mult per țară vizitată, în ciuda judecăților economice simple făcute de lumea care este atotcunoscătoare.
Da, multe numere și estimări, dar predicțiile logice sunt pasiunea mea.
Vă mai spun doar un număr – între 3 și 4 milioane de cicluri de pedalat. În medie, 85 cicluri de pedală la km pe o bicicletă și 110 pe alta. Pe a treia nu am folosit-o, încă.
Apropo, altă întrebare frecventă – ce fel de biciclete? Sunt de touring, două dintre ele sunt Surly LHT, pe 26 și pe 28. Mai este una Bike Friday pe 20. Surly este de departe cea mai populară marcă pentru așa ceva.

La ne-cuantificabile sunt multe de precizat, dar menționez doar patru: răbdare, rezistență fizică, determinare și capacitate de a „manageria” greșelile. „Write them down, rate them and learn not to repeat them”. Engleza e inevitabilă în acest proiect, pentru că pur și simplu se pierde prea mult timp în traducere. În același timp, gradul de risc este destul de mare, având în vedere câte ore petreci pe bicicletă și prin ce locuri.
Dacă nu știi ce faci și mai repeți și greșeli, ai șanse să ajungi în spital sau la popa.
Zic asta acum că am facut deja 6 segmente și au fost câteva incidente notabile.

Timpul îmi permite să fac maximum 3-4 segmente pe an, sub formă de vacanțe active. În același timp, viața normală își urmează cursul firesc, de treburile de zi cu zi și toate cele nu mă las. În teorie, un segment va începe fix de unde s-a terminat altul, nici un metru nu poate fi sărit.
De exemplu, dacă segmentul Severin – Budapesta se termină în fața gării din Budapesta, următorul segment va începe tot din fața gării din Budapesta. Excepții vor fi câteva, datorită  problemelor geopolitice.
In zona nesigură a Chinei, soldații te pun pe autobuz vrei – nu vrei, de granița vestică a Crimeei nu te lasă ucrainenii să te apropii și trebuie să sari vreo sută de km, în Pakistan s-ar putea să nu fie permis pentru o anumită zonă (dacă îmi vor permite, voi avea escortă de polițiști câteva zile).

Sunt multe de spus în legătură cu o chestie atât de mare și complexă. Nici eu nu știu toate detaliile. Pe parcurs se vor schimba unele părți. Planul meu este să scriu un articol pentru fiecare segment, maxim două. Aici am vrut să fac o introducere, să aibă sens și legătură toate postările care vor urma.

Va urma.

Răzvan Vulpea Călătoare