You are currently viewing EDITORIAL: România, militarii și onoarea militară

EDITORIAL: România, militarii și onoarea militară

Observ că în ultimul timp se discuta foarte mult despre militari, dar nu despre viața militară, despre onoarea militară, patriotismul militarilor, ci numai despre bani, adică pensiile militarilor.
Printr-o manevră politicianistă perversă, in scopul de a justifica noile categorii de “pensionari cu merite deosebite” au indus in opinia publică, ideea că militarii au pensii speciale.
Ce sunt pensiile militare nu vreau să mai dezvolt aici, pentru că oricum știe toată lumea, dar puțini recunosc.
Politicienii noștri au schimbat in acești 30 de ani legea pensiilor militare, de zeci de ori, in funcție de interesele politice ale momentului și de interesele acelor “consilieri pe probleme militare” (niște personaje, care nu excelau nici in pregătire militară, nici politică).
În ultimii 30 de ani, multe titluri universitare, doctorate și grade militare au căzut in derizoriu, și mulți consideră că pot fi obținute foarte ușor, dacă ai ceva bani și sprijin politic.
Politicieni ce nu au făcut o zi de armată, unii posedând grade militare, chiar superioare, au intrat cu bocancii în viața militarilor, deși nu au habar cum se încalță bocancii de militar.
Au încurajat incompetenta și servilismul, ca și condiții primordiale pentru avansare. Au atras militarii in jocurile politice și luptele pentru putere, uneori destul de murdare.
Suntem o țară europeană și democrată sau o țară așa zisă “bananieră”, unde titlurile, funcțiile și gradele se vând la mezat??
Suntem o țară cu mai mulți generali decât caporali, cu amirali fără flotă și cu mai mulți “doctori” decât medici specialisti.
Cum să mai existe respect pentru aceste grade și titluri, când unii dintre “deținătorii” lor nu reușesc să rostească o frază, în mod coerent și corect gramatical, sau să vorbească o limbă străină, deși la examenele de doctorat, general, amiral, chestor, limba străină este obligatorie!
Nu mai spun că mulți dintre acești generali cu puzderie de stele pe umeri și plini de medalii, nu au călcat in viata lor intr-o zonă de conflict.
Napoleon a spus “Fiecare soldat poartă în ranița sa un baston de mareșal”, dar se referea la cei pregătiți să moară pe câmpul de luptă cu sabia in mână.
Ce motivatie mai au tinerii militari, care au crescut de mici copii cu gândul că vor ajunge militari, se vor pregăti, vor suporta rigorile serviciului militar, iar apoi vor fi răsplătiți după merit, când văd realitatea, total diferită de cea din mintea lor.
Atâta timp cât vor exista președinți și politicieni care vor gândi și spune: “nu e bine domnu’ chestor, eu v-am făcut chestor”, nu va exista motivația pentru meritocrație, verticalitate și onoare militară!
Cei mai mulți militari sunt nemulțumiți de modul de acordare a pensiilor militare.
Aceste pensii au devenit un subiect de dispută chiar printre militari.
Pensia cea mai mare nu o primește cel care a avut mai multă vechime, gradul și funcția mai mare, a participat la misiuni de luptă în zonele de conflict, ci cel care își pontează mai multe ore suplimentare.
Au fost și mai sunt “ofițeri” fără pregătire și studii militare, dar au avut o “oportunitate” de a deveni ofițeri intr-o instituție militară, și-au desfășurat activitatea prin birouri, au așteptat să facă vechimea minimă necesară, au avut grijă cu “ajutorul” superiorilor, să obtină venituri maxime in cele 6 luni care se iau in calcul.
Acum au pensii cu mult mai mari decât cei care au trecut prin toate etapele vieții de militar, începând cu liceul militar, și-au zdruncinat sănătatea fizica și psihică prin poligoane de instrucție și teatre de război.
În ultimii ani de activitate, militarii nu se mai pot concentra asupra activităților specifice fișei funcției, ci trebuie “să se pună bine cu superiorii” pentru a obține venituri cât mai mari.
Nu vreau să dezvolt mai mult aici, pentru a nu plictisi, dar lansez o provocare televiziunilor, ca printre Vulpite și Viorei, să acorde un spațiu pentru o dezbatere obiectivă asupra acestui aspect, dar nu cu aceleași personaje pe care le vedem de 30 de ani.

Col.(r) Paul Gheorghe Necula