Vă mai aduceți aminte de acest excelent film, cu actori de excepție, monștrii sacri ai cinematografiei românești?
În rolul lui nea Bachus, regretatul Ștefan Mihăilescu Brăila.
Dacă vă uitați cu atenție în jur, vedeți că după 1989, nea Bachus s-a multiplicat în mii de exemplare. Îl găsești peste tot, mai ales în politica și în instituțiile statului.
Folosește aceleași metode primitive de influență: corupție, șantaj, mită. Cum spunea nea Bachus “Plăcerea mea e să studiez pe om, să dibui unde este șurubul slab și .. HAC! L-am învârtit și e al meu!” sau “Niște poze, care mare plăcere le-ar face ălora de sus să le contempleze” ori “Un Civas, o icră neagră”…
Acești “nea Bachus” ai zilelor noastre sunt la fel de needucați, agramați, nu au citit prea multe cărți la viața lor sau deloc, dar…au diplome, titluri universitare, doctorate, grade, de nu mai au loc să le scrie pe cărțile de vizită sau pe ușile de la birouri.
La începutul fiecărei campanii electorale, aceste personaje pitorești se activează și pun la bătaie tot “arsenalul din dotare”, pentru a influența rezultatul votului, în favoarea acelora care îi plătesc sau îi “ajută să promoveze”.
În funcție de interesul politic al momentului, aceștia devin: liberali, socialiști, țărăniști, conservatori sau chiar “liber schimbiști”(mai ales).
Promit “bunăstare și progres” pentru popor, în campanie, dar după ce câștigă alegerile, bunăstarea rămâne la ei și ai lor.
Nu vreau să comentez mai mult, dar vă las pe dumneavoastră să vedeți/revedeți filmul și să observați toate similitudinile. Apoi să vă uitați în jur, să îi descoperiți pe acești “nea Bachus” ai zilelor noastre și să vă păziți de influența lor malefică, mai ales in campania electorală.
Astfel, poate găsim “tratamentul” eficient pentru deparazitarea societății românești de acești dăunători.
“Șiretenia și perfidia sunt resursele oamenilor care nu au destulă minte pentru a fi cinstiți.”-Benjamin Franklin

Col.(r) Paul Gheorghe Necula