Marţi, 30 septembrie 1941. A 101-a zi de război!
Atrăgând atenţia lui Manfred von Killinger că prin plăţile făcute pentru Wehrmacht ,,România şi-a ruinat nu numai sistemul valutar, dar şi bugetul său naţional, structura preţurilor şi a taxelor sale”, Mihai Antonescu
solicită ca Germania să-şi schimbe atitudinea faţă de România şi s-o aprovizioneze cu materiile prime şi muniţiile ,,trebuincioase”.
O delegaţie a refugiaţilor ardeleni, în frunte cu I.P.S.S. Nicolae Bălan, prezintă membrilor guvernului o serie de probleme cu care se confruntau în ceea ce priveşte şcolarizarea copiilor, plasarea în locuri de muncă, situaţia financiară etc.
Mihai Antonescu îi asigură: ,,Trebuie să spun că niciodată n-a trecut prin mintea cuiva, şi cu atât mai puţin prin a acelora care conduc destinele Statului şi hotărâsc pentru drepturile asupra Transilvaniei, să facă cel mai vag raport între acţiunea de la Răsărit şi teritoriile de peste Nistru şi drepturile noastre asupra Ardealului. Ar fi trădat şi unirea românească şi drepturile Carpaţilor şi drepturile strămoşilor din Carpaţi, dacă s-a fi îndreptat pe acest drum. Prin urmare, zvonurile şi fantezia acestor răuvoitori nu se reazemă pe nimic. Pământurile româneşti nu sunt pământuri de târguit. Neamul românesc n-are pământuri de pus în balanţă. Aceasta este poziția pe care stăm. Prin urmare, să faceţi să se liniştească lumea ardeleană şi să nu poată crede vreodată că ne-am depărtat de la acest comandament al conştiinţei şi instinctului de viaţă românească”.
Prin lupta trupelor germane şi române situația de la nord de Marea Azov este complet restabilită.
Victoriile Armatei 3 română, obținute cu prețul unor mari pierderi umane şi materiale, îl determină pe generalul Petre Dumitrescu să declare: ,,Se impune grabnic o reorganizare radicală. Altfel nu vom mai putea opera decât în condiții submediocre”.
Numai în luna septembrie 1941, armatele 3 şi 4 înregistraseră 8 911 de morți, 31 779 de răniți şi 6 083 de dispăruți.
Ion Antonescu mandatează Institutul Naţional al Cooperaţiei să aprovizioneze populaţia românescă din Banatul iugoslav şi Timoc cu sare, petrol, chibrituri, tutun şi zahăr, Banca Naţională fiind autorizată să finanţeze acţiunea cu 175 000 000 lei.
Conform datelor Institutului Central de Statistică, în zona frontierei bulgaro-iugoslavă, pe o suprafaţă de circa 21 000 kmp, trăiau, în 290 de localităţi, circa 750 000 de oameni din care 60% erau români. Acestora li se adăugau cei 100 000 de români din Banatul iugoslav.
Comandantul militar al Chişinăului, colonelul Eugen Dumitrescu, informează Legiunea de jandarmi Lăpuşna că în ghetoul din Chișinău erau 9 497 evrei (3 466 de bărbați și 6 031 femei), care lucrează la instituții publice (,,în raport cu posibilitățile lor fizice”) şi care ,,se hrănesc prin grija lor proprie şi ceea ce pot să cumpere din piaţa ghetoului”.
Legiunea de jandarmi Orhei deportează peste Nistru 739 evrei, iar Legiunea de jandarmi Soroca 744.

Miercuri, 30 septembrie 1942. A 466-a zi de război!
În Stepa Kalmucă, în cadrul reorganizării de comandament, Divizia 4 infanterie constituie, împreună cu Divizia 14 blindată germană, Corpul 48 blindat.
Divizia 5 infanterie este introdusă pe frontul din Cotul Donului, în subordinea Corpului 5 armată, ocupând un sector de luptă jalonat la est de linia vest Bobrovski, est Belosoin şi la vest de de valea Țariţa, cu misiunea de a bara direcţiile Serafimovici – Perelasovski şi Şovanska – Perelasovski. Atacată continuu, uneori chiar de patru ori pe zi, a pierdut, până la 18 noiembrie, 65 ofiţeri, 60 subofiţeri şi 2 850 trupă.
Datoriile Wehrmacht-ului din România se ridică la suma de 609 175 873 lei.

Joi, 30 septembrie 1943. A 831-a zi de război!
C.I.C. Brătianu şi Iuliu Maniu trimit un nou Memoriu lui Ion Antonescu în care protestează faţă de recunoaşterea regimului republican fascist condus de Benito Mussolini: ,,Nu avem dreptul să ne amestecăm în treburile interne ale altui stat… Poporul italian nu şi-a dat o formă nouă de guvernământ. Guvernul regal român nu poate să recunoască decăderea regelui Italiei din drepturile sale de coroană mai înainte ca poporul italian să fi hotărât aceasta… Pe lângă consideraţiuni juridice sunt şi puternice motive de ordin politic care îndreptăţeau guvernul român să refuze recunoaşterea aceasta. Ea înăspreşte şi mai mult situaţiunea României faţă de Anglia şi Statele Unite. Poporul român a dorit întotdeuna raporturi de prietenie cu aceste mari puteri cărora le-am datorat reîntregirea. Acţiunea noastră în răsărit trebuia să se limiteze la un singur obiectiv naţional: redobândirea Basarabiei şi Bucovinei de nord pierdute de altfel în urma acordului ruso-german. Alte scopuri de război de ordin doctrinar sau imperialist sunt străine României, în afară de reîntregirea Ardealului. Adeziunea guvernului român la Pactul Tripartit s-a făcut fără consultarea poporului român. Niciodată acesta n-ar fi admis să stea într-o alianță alături de Ungaria și Bulgaria, alianță îndreptată contra democrațiilor occidentale… După cum v-am arătat şi prin memoriu anterior, opinia publică românească vrea ca războiul să înceteze. Recunoaşterea regimului republican al domnului Mussolini este înţeleasă ca o manifestare nouă a guvernului român pentru continuarea războiului. De aceea protestăm, şi de data aceasta, împotriva unui act politic, care este potrivnic voinţei poporului român pentru continuarea războiului”.
Colonelul Traian Teodorescu, atașatul militar român la Ankara (devotat mareşalului Ion Antonescu), înaintează generalului A.C. Arnold, atașatul militar britanic în Turcia, un mesaj secret (precizând că era din partea Marelui Stat Major român), în care se sublinia că ,,românii nu doresc ca rușii să ocupe România” şi se aprecia că guvernul de la Bucureşti era gata ,,să coopereze cu orice forță anglo-americană care intră în Balcani (înaintea rușilor)”, punând la dispoziţia acesteia următoarele resurse: ,,42 vagoane de aur, 22 vagoane de bani-hârtie, 400 vagoane de grâu, 300 vagoane de porumb, 22 divizii complet echipate, cu excepția armelor antitanc grele și tancurilor, un mare număr de piloți și personal de aviație instruit, rezerve substanțiale de petrol de 80 până la 90 octone. În plus, echipament existent în arsenale pentru peste un milion de oameni”. Atașatul militar român a mai precizat că nefiind o țară ocupată, România dispunea de aceste resurse, toate ,,aflându-se sub control românesc”.
Neîncrezător în sinceritatea acestui demers, ambasadorul britanic (Sir Hughe M. Knatchbull-Hugessen) a apreciat (în raportul înaintat Londrei) că mesajul avea ,,un iz de propagandă germană pe care românii auadoptat-o pentru propriile lor scopuri”.
Analizând informaţia, guvernul britanic a considerat că ,,o capitulare necondiţionată a României ar fi de dorit chiar dacă o astfel de capitulare ar atrage după sine ocuparea imediată a ţării de către Germania” şi că ,,nicio ofertă românească nu poate fi luată în considerare, decât dacă a fost adresată şi guvernului sovietic şi este încredinţată unui emisar investit cu puteri depline să semneze o capitulare necondiţionată către cei trei principali aliaţi”.
La 13 şi 14 octombrie, britanicii aveau să informeze despre acest demers pe americani,
respectiv pe sovietici.

Sâmbătă, 30 septembrie 1944. A 1 197-a zi de război!
Pentru a introduce ,,ordine, raționalizare și economia necesară în reaprovizionarea Armatei sovietice cu materiale și subzistențele necesare ducerii războiului comun”, generalul Gheorghe Mihail ordonă:
,,A) Materialele și subzistențele necesare Armatei Roșii care operează în România se procură numai prin Guvernul român, care dă ordine de distribuție, furnizare sau rechiziționare, organelor economice și militare locale române. Cererile Armatei sovietice se vor prezenta spre soluționare guvernului și Comandamentului român numai prin Comisia sovietică de armistițiu din București, prezidată de generalul-locotenent Vinogradov.
B) Este cu desăvârșire interzis Comandamentelor, unităților și formațiunilor militare, precum și tuturor autorităților și instituțiilor civile (de stat sau private) și particularilor români de a pune la dispoziția Comandamentelor, unităților sau formațiunilor, sau ostașilor sovietici izolați orice fel de material sau subzistențe, pentru care nu au primit un ordin de la autoritățile central române. Toți ofițerii sau ostașii sovietici care vor formula direct cereri de materiale unităților militare, autorităților civile sau particularilor români, vor fi îndrumați a se adresa Comisiei sovietice de armistițiu din București.
C) Armata, poliția și jandarmeria se vor opune cu ultima energie, la nevoie chiar recurgând la arme, în cazul
când ostașii sovietici izolați sau în grupuri, sau alți indivizi care utilizând fraudulos uniforma sovietică vor încerca să ridice cu forța, sau să jefuiască bunurile statului sau particulare, nesocotind angajamentele arătate la cap. A) și B). Armata, jandarmeria și poliția vor adresa somațiunile legale jefuitorilor izolați sau în bandă, surprinși asupra faptului și – în caz de nesupunere – vor deschide focul. Fac răspunzători și se vor trimite în fața Curții Marțiale, toți ofițerii și ostașii, care nu vor apăra până la ultima picătură de sânge bunurile statului ce au fost date în paza și îngrijirea lor. Se vor raporta telegrafic Marelui Stat Major incidentele în care a fost nevoie să se recurgă la arme”.
Corpul de munte îşi subordonează Divizia 6 infanterie-instrucție (de la Corpul 2 armată) şi continuă ofensiva lărgind (până la 4 octombrie) capul de pod din zona Târgu Mureş pe o adâncime de 8 km și lățime de 15 km.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu