Nu era suficientă psihoza declanșată de răspândirea virusului, aseară din capitala Austriei s-a mai adăugat la aceasta și groaza transmisă de elemente teroriste, cetățenilor care incă mai speră la libertatea de mișcare.
Cum se va răspunde la aceste două amenințări de către o Europă măcinată de disensiuni și rătăcită in aflarea identității? Imi permit câteva precizări dintr-o perspectivă pe care o cunosc.
Dacă liderii politici nu vor crea un sistem de securitate mai eficient, țările europene vor reduce libera circulație transfrontalieră, până la inchiderea totală a granițelor. Dacă politica europeană nu va răspunde acestor provocări, vom pune din nou bariere și vom fi incapabili să ne protejăm. Și toată lumea se va baricada și Europa nu va mai exista.
Cum am ajuns aici?
In primul rând prin aplicarea slabă și necoordonată a gestionării frontierelor internaționale ale Europei, situație agravată de fluxul haotic de refugiați din Siria, incurajați de elemente cu interese destabilizatoare. Diferențele dintre legile și culturile de securitate ale țărilor europene care împiedică schimbul de informații și cooperarea în materie de aplicare a legii între națiuni, a fost un alt motiv.
Baze de date fragmentate și incomplete și lipsa unei baze de date comună a suspecților de terorism care să fie utilizată și furnizată în mod eficient de toate națiunile europene, a dus in final la lipsa prevenției atacurilor teroriste din ultima perioadă. La toate acestea s-au adăugat și resursele limitate pentru forțele de securitate din unele țări, cum ar fi Belgia și Grecia – o slăbiciune pe care teroriștii au studiat-o și au exploatat-o.
Unele cauze ale vulnerabilității Europei sunt dificil de abordat. Aproape toate țările europene s-au luptat timp de decenii pentru a integra imigranții musulmani în contextul social, cultural și economic, fără insă a obține rezultate notabile. Tineri de 26 de ani, născuți, crescuți in spiritul civilizației europene aleg calea fundamentalismului și a diferendelor religioase.
Europa are unele dintre cele mai bune agenții de combatere a terorismului din lume. Totuși, amenințarea reprezentată de terorism ar putea fi substanțial diminuată prin reforme de bun simț și voință politică.
Trebuie renunțat la misiunea tradițională a serviciilor de informații de a proteja interesele țării lor și de a face schimb de informații cu vecinii lor. De multe ori serviciile se tem că orice informație pe care o comunică poate fi apoi exploatată pentru alte scopuri.
Această rezistență tradițională, în ceea ce privește schimbul de informații, cel puțin privind terorismul, nu mai este acceptabilă.
Trebuie să fie posibil să se facă distincția între informațiile care pot fi schimbate în mod deschis din motive de securitate și cele care nu pot fi tranzacționate.
Timpul trece și din păcate nu suntem aproape în a găsi soluții substanțiale care să poată rezolva cu adevărat temerile populației.
Răzvan Ionescu
