You are currently viewing EDITORIAL: 24 ianuarie 1859. Început de eră nouă pentru poporul român

EDITORIAL: 24 ianuarie 1859. Început de eră nouă pentru poporul român

  • Post category:Editorial
După ce Adunarea Electivă a Moldovei, întrunită la Iaşi, la 5/17 ianuarie 1859, alesese ca domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie/5 februarie 1859, Adunarea Electivă a Ţării Româneşti, a desemnat, la Bucureşti, ca domn tot pe Alexandru Ioan Cuza, realizându-se astfel Unirea celor două Principate.
 Referindu-se la semnificaţia primului moment, Mihail Kogălniceanu s-a adresat astfel noului domn:
,,După una sută cincizeci şi patru ani de umiliri şi de degradaţie naţională, Moldova a reintrat în vechiul său drept consfinţit prin capitulaţiile sale, dreptul de a-şi alege pre capul său, pre Domnul. Prin înălţarea ta, pre tronul lui Ştefan cel Mare, s-a reînălţat însăşi naţionalitatea română… Alegându-te pre tine domn în ţara noastră noi am vroit să arătăm lumei aceea ce toată ţara doreşte: la legi nouă, om nou. O Doamne! Mare şi frumoasă îţi este misia… Nu uita, că dacă cincizeci de deputaţi te-am ales Domn, însă ai să domneşti peste două milioane de oameni! Fă, dar, ca Domnia ta, să fie cu totul de pace şi de dreptate; împacă patimile şi urile dintre noi şi reintrodu în mijlocul nostru strămoșeasca  frăţie.
Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetăţean; urechea ta să fie pururea deschisă la adevăr şi închisă la minciună şi linguşire”.
 În Ţara Românească, Procesul-verbal întocmit cu acel prilej consemna: ,,O eră nouă se deschide pentru noi! Această eră este aceea a regenerării noastre! Voi veţi avea mândria de a spune nepoţilor voştri că aţi pus cea dintâi piatră la acest nou edificiu şi accentele vocii şi recunoştinţei lor se vor transmite răsunând din generaţie în generaţie!
Bucuria românilor a fost pe măsura importanţei evenimentului. ,,Nu se mai auzea în toată capitala – se consemna în ,,Românul” – decât cele mai vii demonstraţii de bucurie. Să trăiască Cuza! Să trăiască viitorul nostru stăpânitor, zbura din gură în gură, din inimă în inimă; îmbrăţişările cele mai cordiale, sărutările cele mai înfocate, expresia celei mai entuziaste bucurii a ochilor, erau singurul spectacol ce se vedea pe toate uliţele, pe toate răspântiile, pe toate locurile publice le Bucureştilor”.
 La 8/20 februarie 1859 Alexandru Ioan Cuza s-a adresat ţării prin Proclamaţie: ,,Acest mare act naţional, săvârşit prin unanimitatea voturilor adunărilor, a unit tronurile lui Ştefan cel Mare şi al lui Mihai Viteazul. În ochii noştri, acest act este triumful unui princip mântuitor ce face să bată inimile tuturor românilor: frăţia românească… Tuturor compatrioţilor noştri le trimitem domneştele şi frăţeştele noastre urări, şi Dumnezeu să binecuvinteze Principatele Unite”.
 Peste ani, la 24 ianuarie 1930, Ion Nistor releva astfel semnificaţia Unirii de la 1859, într-o conferință ținută la Societatea ,,Tinerimea Română” din București: ,,Sărbătoarea de astăzi este sărbătoarea Unirii. Ea este un simbol al neamului nostru, pentru că prin unire poporul nostru s-a întărit și a ajuns mare și puternic; și prin unire neamul nostru înțelege să apere și să ridice pe largi baze culturale mărețul său edificiu. Prin urmare, serbarea de astăzi își are semnificația ei, atât cu privire la trecut, cât și cu privire la viitor.
 Unirea din trecut ne-a făcut ceea ce suntem astăzi, iar străduințele unitare în viitor vor face ca pe bazele trecutului să se ridice o mare țară românească, cultă și bogată, care să poată rivaliza, cu forță morală și culturală, cu toate celelalte națiuni libere din lume…
Dacă idealul generațiilor de la 1859 și 1918 a constat în făurirea unirii politice, idealul generației de mâine trebuie să fie desăvârșirea acestei uniri prin înlăturarea a tot ce ne desparte și cultivarea a tot ce ne unește sufletele”.
Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu