În demersul nostru ne propunem să aducem la lumină unele aspecte din viața Regimentelor românești care au participat la primul război mondial, dar mai ales, a însemnărilor unor soldați și ofițeri, care au luptat, au luat decizii și și-au dat viața pe front. Cu atât mai mult sunt deosebit de importante aceste însemnări, cu cât, ele readuc în atenția publicului larg, momente și fapte ale strămoșilor noștri din primul război mondial, mai puțin cunoscute, unele chiar inedite, păstrate în custodia Arhivelor Militare Române, documente cercetate de-a lungul timpului de noi cu meticulozitate. Pentru ineditul informațiilor, am ales să păstrăm în mare parte grafia timpului, chiar dacă în anumite momente scrisul era greu lizibil și am întâmpinat dificultăți în descifrarea acestuia, sau informațiile erau scrise în dialectele epocii.

La începutul primei Campanii, aflându-mă în Compania 10, sub comanda domnului locotenent Ștefănescu Ștefan, am luat parte la luptele: 19 august, lupta de la Balagea, 21 august, luptele de la Opancea, unde am dat trei atacuri, 23 august, lupta de la Bazargic Nord, această luptă fiind prea grozavă nu m-am sfiit de loc și cu credință în Dumnezeu, eu domnul locotenent împreună cu 11 soldați din Compania noastră am pus pe fugă inamicul din fața noastră, însă întâmplându-se nenorocire în unul din flancuri am fost siliți să ne retragem. În această retragere, am dat peste o mitralieră a noastră la care se rănise mulți mitralieriști, atunci am pus mâna pe afet și spunându-i domnului locotenent, a mai dat și alți soldați cu ajutorul cărora am salvat mitraliera. Pentru această mică bravură, domnul locotenent m-a propus pentru decorație și înaintare; în timpul zilelor de 28,29, 30 august 1916 unde am fost bătuți grozav de artileria inamică Cara Omer. Nevoile care ne împrejurau, ne-a făcut să ne retragem la Topraisar și între zilele de 18,19,20,21 septembrie 1916 în fața Topraisarului, unde a fost rănit domnul locotenent Ștefănescu și ceilalți domni ofițeri. În aceste momente grele, comanda Companiei a luat-o domnul plutonier Baltag; în timpul zilelor de 1-7 octombrie 1916, Compania fiind cu efectivul prea mic s-a întrunit Compania 10 cu Compania 6, sub comanda domnului locotenent Mărculescu, și am intrat din nou în tranșee în ziua de 8 octombrie 1916, iar am avut o luptă grozavă unde forțele inamice fiind prea mari, am fost siliți să luptăm în retragere până la Ostrov, lângă Dunăre. După aceea, îmbolnăvindu-mă de holeră, am zăcut timp de o lună în Spitalul din Brăila, unde ne-am adunat cu toții și am plecat în refacere în Moldova, județul Vaslui, după care am luat parte și la falnica luptă de la Mărășești, fiind sub comanda domnului locotenent Dobrescu, unde am căzut prizonier în ziua de 29 iulie 1917.

În a doua Campanie am fost chemat în Basarabia de către Regiment în județul Hotin și, în ziua de 9 până la 19 octombrie 1919, am luat parte la luptele cu bolșevicii în satele Raceșani, Medălăuți, în timpul acestor zile mă aflam la Companie sub comanda domnului sublocotenent Ștefănescu Constantin. Aceste fapte de earme sunt cele la care am participat în timpul Campaniei 1916-1919, pentru înălțarea României Mari.

Caporal Stelescu Vasile, Compania a 2-a, Regimentul 40 Călugăreni

Subsemnatul, soldatul Călin Dumitru, fiind în Regimentul III Dâmbovița nr.22, Compania 1, am luptat pe frontul de la Mărășești, împreună cu domnul căpitan Ionescu Marcel, comandantul Companiei 1, iar comandant de batalion fiind domnul maior Purcaru Dumitru. În noaptea de 11 iulie 1917, am luat ofensiva la ora 12 noaptea și am înaintat până pe apa poienii și am mai dat atacuri pe Dealul Vizante, Dealul Teiului și Dealul Bobii Mari. După ce am înaintat, ne-am oprit în defensivă și am stat două săptămâni și ne-a schimbat Divizia 1-a, iar pe noi ne-a adus la cota 1001, și după ce am mai dat un atac, am primit ordin să ne retragem în rezervă și să mergem la Oituz să schimbăm Regimentul 11 Siret. În ziua de 17 spre 18 august 1917 ne-au atacat nemții, căci erau în fața noastră la 100 metri, tranșeul germanilor era la jumătatea Castelului lui Negro Ponte în satul Grozești, iar noi ne aflam cu linia de trăgători în marginea curții, cu soldatul Călin fiind de santinelă cu alți 5 camarazi; ne-a atacat la ora 2 noaptea și dintre toți a murit numai unul. După ce ne-a schimbat, ne-am dus pe Dealul Porcului unde am stat până s-a încheiat armistițiul, iar după aceea am plecat în Basarabia la 24 februarie 1918.

Soldat Călin Dumitru, Compania a 2-a, Contingent 1917

Nota bene: Nu cunoaștem motivul pentru care însemnările soldatului Călin Dumitru, din Regimentul III Dâmbovița nr. 22, au fost atașate în registrul aferent Regimentului 40 Infanterie Călugăreni, aflat în custodia Arhivelor Militare Române, dar, am ales să îl lăsăm așa.

Sursa: Arhivele Ministerului Apărării Naționale, Centrul de Studii și păstrare a Arhivelor Militare

Prof.dr. Cornel Mărculescu