Electoratul nu mai are încredere în partidele democratice.
Preliminarii:
Partidul Naţional Liberal (de guvernământ) încheie un cartel electoral încheiat cu Partidul German şi cu Frontul Românesc (Alexandru Vaida-Voevod).
Partidul Naţional-Ţărănesc încheie un Pact de neagresiune cu Partidul ,,Totul pentru Ţară”/Mişcarea Legionară (Corneliu Zelea Codreanu) şi Partidul Naţional Liberal georgist (Gheorghe I. Brătianu), la care a aderat şi Constantin Argetoianu, preşedintele Partidului Agrar. Chiar dacă acordul realizat viza doar o alianţă temporară pentru înlăturarea liberalilor de la guvern, el a avut un impact negativ asupra opiniei publice româneşti, asupra electoratului în special.
,,Datorită cartelurilor electorale încheiate de Tătărescu şi pactului de neagresiune semnat de Iuliu Maniu – apreciază cunoscutul istoric Ioan Scurtu –, în campania electorală nu s-au confruntat forţele democratice şi cele dictatoriale, ci principalele partide democratice – Partidul Naţional-Ţărănesc şi Partidul Naţional Liberal”.
Reacţii:
Electoratul a fost surprins şi bulversat.
Mulţi liberali şi naţional-ţărănişti (dar şi alţi şefi de partid) au criticat înţelegerile electorale încheiate şi au acţionat în consecinţă.
Grigore Iunian, preşedintele Partidului Radical-Ţărănesc: ,,Nu vi se pare straniu să faceţi (Iuliu Maniu – n.n.) acord cu partidul «Totul pentru Ţară», a cărui doctrină este înlăturarea libetăţilor şi a democraţiei, precum şi instaurarea unui regim totalitar, în care unul porunceşte şi ceilalţi se supun? Un asemenea partid să fie chemat de partidele democratice să asigure liberatea alegerilor?”.
Ziarul ,,Lumea Nouă”,organul central de presă al Partidului Social-Democrat: ,,În loc de pact democratic, d-l Iuliu Maniu ne-a invitat să aderăm la un pact de neagresiune cu partidele opoziţioniste de drepata care sunt duşmanul democraţiei, duşmanul oricror libertăţi cetăţeneşti, pentru desfiinţarea alegerilor şi introducerea dictaturii”.
Iuliu Maniu îşi schimbă discursul şi elogiază (chiar) politica promovată de Benito Mussolini în Italia şi de Adolf Hitler în Germania. Apoi declară: ,,Mi se pare comic ca oamenii să discute despre dreapta şi stânga, când ar trebui să vorbim cu toţii cum s-o scoatem pe d-na Lupescu din ţară, care a încurcat complet lucrurile şi care cât este în situaţia ei de astăzi în fruntea camarilei, împiedică orice politică sănătoasă, fie de dreapta, fie de stânga.
Corneliu Zelea Codreanu este consecvent: ,,Eu sunt contra marilor democraţii ale occidentului, eu sunt contra Micii Înţeleferi, eu sunt contra Înţelegerii Balcanic şi n-am niciun ataşament pentru Societatea Naţiunilor, în care nu cred. Eu sunt pentru o politică externă alărturi de Roma şi Berlin. Alături de statele revoluţiilor naţionale, în contra bolşevismului. O spune un om care n-a călătorit şi n-a cerşit nimic nici la Roma şi nici la Berlin. În 48 de ore după birunţa Mişcării Legionare, România va avea o alianţă cu Roma şi Berlinul intrând astfel în linia misiunii sale istorice în lume; apărarea crucii, a culturii şi civilizaţiei europene”.
Rezultate:
La alegeri participă 13 partide şi alte 53 de grupări şi liste independente.
Votează 3 071 695 de alegători din cei 4 649 163 înscrişi în listele electorale; 45 555 de voturi au fost anulate.• Partidul Naţional Liberal (de guvernământ) a obţinut doar 1 103 353 de voturi, adică 35,92% din opţiunile electoratului (152 mandate).
Partidul Naţional-Ţărănesc – 626 612 voturi (20,40%) şi 86 de mandate.
Partidul ,,Totul pentru Ţară”/Mişcarea legionară – 478 378 voturi (15,58%) şi 66 de mandate.
Consecinţe:
Deoarece niciun partid nu a obţinut 40% din voturi pentru a primi ,,prima majoritară” şi a fi desemnat să constituie guvernul, regele Carol al II-lea a încredinţat mandatul lui Octavian Goga (la 28 decembrie 1937), cu toate că Partidul Naţional Creştin obţinuse doar 9,15% din voturile exprimate şi numai 39 de mandate.
Reacţii la constituirea noului guvern:
Constantin Argetoianu: ,,Încetul cu încetul încep să se afle toate. Combinaţia Goga – Călinescu a fost pregătită de mai multe săptămâni; bruscată a fost numai baza aducerii ei la îndeplinire, care cu câteva zile înainte fusese fixată pentru sfârşitul lui ianuarie sau începutul lui februarie. Regele a pus-o la cale îndată ce a bănuit că Tătărescu nu va lua majoritatea în alegeri şi a preparat-o în vederea acestei situaţii. Dacă Tătărescu ar fi luat 40% din voturi ar fi rămas la putere şi Goga ar fi fost păcălit o dată mai mult. De aceea regele, deşi trăgea toate sforile din culise, nu s-a angajat prea mult cu Goga înainte de rezultatul alegerilor… Aşa se explică că înţelegerea între fripturiştii de toate nuanţele a putut fi făcută în mai puţin de 48 de ore; erau lucrurile pregătite. Numai noi, cei din afară de zidurile bordelului regal, n-am ştiut nimic şi am căzut din pod când am aflat iverosimila veste… În alcătuirea guvernului Goga, regele a urmărit desigur, crearea unui instrument de atac şi de apărare, dar mai urmărit şi altceva. A urmărit o nouă polarizare a Partidului Naţional-Ţărănesc. Alături de Armand Călinescu, pivotul întregii mişcări, a sperat să rupă de la Maniu – Mihalache mult mai mulţi decât a rupt”.
Stelian Popescu: ,,Alcătuit neomogen, guvernul a apărut în faţa opiniei publice ca un mozaic lipsit de coeziune, între părţile componente. Nimeni nu-l mai recunoaşte şi nici el însuşi nu-şi mai regăseşte caracterul naţionalist în virtutea căruia – motivare unică – a fost adus… Aceşti neofripturişti cum îi numim noi, au fost primiţi cu paradă în partidul naţionalist, lipsindu-l astfel de la început de valoarea lui morală, care trebuie să constituie esenţa însuşi a guvernului naţionalist”.
Zaharia Boilă: ,,Regelui Carol al II-lea tocmai aşa ceva îi convenea: să nu fie mulţumită cu Goga nici ţara, nici străinătatea. Lumea înăuntru şi în afară trebuia convinsă că în viaţa politică domneşte anarhia, zăpăceala, că partidele politice nu sunt în stare să guverneze, că deci numai regele este acela care mai putea salva ceva”.
Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu
