Episodul de astăzi este o poveste despre zâne, vrăjitori şi vârcolaci, personaje mitologice, acele creaturi care nu se văd, dar ţin oamenii mesmerizaţi, dar sub control. Numele lor de Ucigă-i Crucea sunt diverse, începând de la Opricina, Ohrana, continuând cu CEKA, OGPU, NKVD, MGB și KGB. Știu. Nu am găsit altă rimă, așa că îi iau în ordinea numerelor de pe tricou:
Primul este Plehve, care a fost ironizat de Alexandr Soljenîţiin in „Arhipelagul Gulag”: „Kaliaeve, și mai neîndemanatic și încordat, a așteptat o zi întreagă lângă casa lui Plehve de pe Fontanka, încredințat că va fi arestat, dar nu s-a atins nimeni de el!…O, vremuri de pe când trăia Kralov!… în felul acesta – să tot faci revoluție!”
Al doilea, Dzer Feliks Edmundovich Dzerzhinsky, zis și Iron Felix, prietenul și asociatul lui Lenin din timpul faimoasei lor revoluții, este nimeni altul decât arhitectul serviciior secrete bolșevice, cele mai de temute arme ale regimului sovietic. Este cel mai norocos dintre cei zece, deoarece este singurul care a experimentat o moarte plăcut naturală, precum infractul. Pentru restul, gândiți-vă la orice altă metodă inventată de om.
Numărul trei, generalul Genrikh Grigorevich Yagoda, spion occidental, a fost șeful NKVD-ului între 1934 și 1936, după care intră în epurarea șefuților, instaurată tot de el. Stalin, băiat deștept, își înnoia mereu colaboratorii, ca să nu prindă prea multă putere.
Al patrulea este piticul sângeros al lui Stalin, Yezhov Nikolai Ivanovich, responsabil de moartea a milioane de oameni în timpul terorii ce-i poartă numele, omorând etnicii polonezi, evrei, români și germani.
Cu numărul cinci de pe tricou, Jaume Ramon Mercader del Rio Hernandez nu era rus, dar era, în schimb, extrem de inteligent cu voință fermă și pe deplin încrezător în justețea faptelor lui, este celebru pentru introducerea pioletului în capul lui Troțki.
Numărul șase este al lui Lavrenty Pavlovich Beria, călăul celui de-al patrulea deceniu al terorii staliniste, implicat doar în fazele finale ale procesului de epurare, jubilând cu masacrul de la Katyn, în timpul căruia aproximativ 22.000 de ofiţeri polonezi au fost asasinaţi.
Oleg Vladimirovich Penkovsky, șeptarul, ofiter in GRU (Informații militare sovietice), a fost atât de abil încât a jucat și la dublu, pentru CIA, după care a activat și în formațiile MI 5 și MI 6 britanice.
La numărul opt îl avem pe Pavlov Sergei, care, împreună cu câțiva generali de marcă și unități de la Casa Albă, s-a alaturat mișcării populare anti-puci.
In timp ce Gorbaciov era reținut in Crimeea, Boris Elțîn s-a urcat pe tancul T-72 cu ajutorul unor pahare de vodkă și a vorbit mulțimii, câștigând simpatia moscoviților. Seara, puciul se termină, iar premierul Pavlov este internat în stare de ebrietate, ca erou.
Numărul nouă este al celui mai longeviv șef al KGB-ului, Yuri Vladimirovich Andropov ales și secretar general al partidului comunist sovietic. Venirea lui la putere alimenta anumite temeri pentru americani în privința politicii externe sovietice, din cauza crizei din Afganistan.
Decarul este, normal, Vladimir Vladimirovici Putin, care și-a început mandatul în calitate de premier al Rusiei în 1999, cu glumița: „Dragi tovarăși! Vreau să raportez că grupul de colaboratori ai ‘FSB’ trimiși în deplasare pentru activitatea sub acoperire în guvern, la prima etapă şi-a isprăvit scopul. Sarcina de a mă infiltra cel mai înalt nivel de guvernare este îndeplinită”
Această echipă letală atât de profesionistă, profundă și perseverentă, a dus pe înalte culmi faima rusească pentru patriotismul crud și sângeros, astfel că ar fi o mare greșeală de strategie să îl considere cineva pe Putin un sociopat care și-a pierdut mințile sau un dictator nebun.
„Impresia mea despre KGB provine din povestirile romantice cu spioni. Am fost pur şi simplu un produs de succes al educaţiei patriotice sovietice.” Citat din Vladimir Putin.
Raluca Alina Ionescu
