Colonelul Constantin Ionescu (1902-1992) a fost unul dintre fii preotului Moscu Popescu, frate mai mic al generalului Marcel Ionescu. Constantin a făcut şcoala primară în sat, apoi a urmat primele clase de liceu la Braşov, iar pe ultimele la Liceul ,,Ienăchiţă Văcărescu” din Târgovişte, unde se ducea pe jos, zilnic, având o traistă în care ducea cărţile, caietele şi mâncarea. În timpul ocupaţiei germane, folosindu-se de germana învăţată la Braşov, a ajutat pe oamenii din sat să discute cu ocupanţii germani.
În 1920, Constantin Ionescu s-a înscris la Şcoala Pregătitoare (1920-1922) şi la Şcoala Militară de Infanterie din Bucureşti, pe care a absolvit în 1924, fiind repartizat ca locotenent la Târgovişte. După ce a devenit în 1931 profesor militar, a fost numit dirigentele clasei în care învăţa Marele Voievod de Alba-Iulia, moştenitorul tronului, la Liceul Militar Mânăstirea Dealu. Locotenentul Constantin Ionescu a urmat cursurile Institutului Naţional de Educaţie Fizică, devenind în 1937 căpitan. S-a remarcat prin fapte de vitejie atât pe Frontul de Est (unde a fost rănit la un umăr), cât şi pe frontul de vest, ajungând cu trupele româneşti până la Brno.
De acolo, după 9 mai 1945, a venit pe jos în ţară, defilând în august 1945 pe sub Arcul de Triumf din Bucureşti. A fost citat prin ordin de zi pe Armata a IV-a şi a fost decorat cu ordinul ,,Steaua Republicii” în grad de ofiţer. A iubit cu pasiune satul natal, a revenit aici cu plăcere mereu şi l-a purtat cu drag în memorie.
Colonelul Leonida Popescu (1889-1978) a fost cel mai mare dintre cei 15 copii ai preotului Ion Popescu şi ai soţiei sale. Se pare că preotul ar fi dorit să devină medic militar, însă tatăl său nu a fost deloc de acord cu această idee, ci a fost categoric împotrivă, ameninţând că-l dezmoşteneşte. Astfel că preotul a dorit din tot sufletul să-şi facă fiul ofiţer, botezându-l ca pe eroul de la Termopile.
Leonida Popescu a urmat cursurile şcolii primare în sat, apoi liceul la Târgovişte şi Şcoala de Infanterie de la Bucureşti. A devenit sublocotenent în 1911, făcând campania din Bulgaria. În primul război mondial a fost rănit la picior, cu această ocazie i s-a albit o şuviţă de păr, care a rămas aşa toată viaţa. A fost avansat căpitan în 1917, maior în 1920, locotenent-colonel în anul 1929 şi colonel în 1934, devenind comandantul Regimentului 23 Infanterie ,,Decebal” din Orăştie.
Colonelul Leonida Popescu s-a remarcat prin numeroase calităţi: cinstit, sobru, mare patriot, bun organizator, talentat militar, fin psiholog. A ţinut o deosebită cuvântare militarilor din regimentul său, detaşaţi la Zalău, pe 30 august 1940, încurajându-i.
În 1941 a fost trecut în rezervă, fiind numit în anul următor prefectul judeţului Ialomiţa.
Colonelul Leonida Popescu a fost foarte legat de locurile natale, venind des în sat şi ajutându-i pe brăneştenii care îi solicitau sprijinul.
Colonelul Filip Nicolaescu (1902-1975) a urmat cursurile şcolii primare în sat. Apoi a absolvit câteva clase de liceu la Târgovişte, completate la Liceul Militar de la Chişinău, pe care l-a absolvit în 1923 printre primii. S-a înscris la Şcoala Militară de Infanterie de la Sibiu, terminând al II-lea din promoţia sa, fiind avansat la gradul de sublocotenent. De-a lungul întregii sale cariere militare, s-a făcut remarcat de către superiorii săi prin numeroase calităţi: competenţă, ambiţie, caracter integru.
Locotenentul Filip Nicolaescu a fost repartizat la Regimentul 1 Grăniceri dar, îmbolnăvindu-se grav, a fost mult timp internat în spitale şi sanatorii. A participat la cel de-al doilea război mondial, pe ambele fronturi, remarcându-se şi acolo prin vitejia şi patriotismul său. Ţinea adevărate lecţii de istorie militarilor aflaţi în subordinea sa, motivându-i să lupte pentru pământul strămoşesc.
În 1945 a fost avansat la gradul de colonel, fiind numit comandantul Centrului Militar din Miercurea-Ciuc. Ulterior, el s-a stabilit la Drobeta-Turnu Severin.
Colonelul Constantin Iugulescu (1924-2006) s-a născut la Mogoşoaia, comuna Chitila, dar a făcut şcoala primară în Brăneşti, unde se născuse tatăl său. Tânărul Constantin a îndrăgit satul, petrecându-şi aici vacanţele, după ce tatăl său, subofiţerul Gheorghe Iugulescu, fusese mutat cu serviciul în mai multe garnizoane.
Din acest motiv, Constantin Iugulescu a făcut un an de liceu la Pucioasa, urmat de alţii la Târgu-Mureş şi Timişoara, susţinând bacalaureatul în 1942. A urmat Facultatea de Farmacie din Bucureşti, fiind repartizat ca farmacist militar la Târgu-Mureş, Sinaia, Constanţa, Curtea de Argeş, Sebeş.
Locotenentul, mai apoi căpitanul Constantin Iugulescu s-a remarcat în această perioadă prin talentul, cunoştinţele şi spiritul organizatoric de care a dat dovadă, reuşind să reorganizeze pe baze moderne depozitele farmaceutice ale diverselor unităţi şi spitale militare unde a lucrat.
El s-a mai remarcat şi prin talentul pedagogic de care a dat dovadă în calitate de profesor militar la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Focşani, precum şi ca lector la Facultatea de Medicină Militară din Bucureşti. În 1978 a fost numit directorul Oficiului Central de Stocări din Ministerul Sănătăţii.
Maiorul, mai apoi locotent-colonelul Constantin Iugulescu a dovedit certe calităţi ştiinţifice, devenind doctor în farmacie, publicând numeroase articole în revistele de specialitate, organizând mai multe congrese naţionale de farmacie, fiind invitat la numeroase congrese internaţionale, activând în cadrul unor asociaţii ştiinţifice şi culturale.
Colonelul Constantin Iugulescu a fost decorat cu ordinul ,,Meritul Militar”, clasele III, II şi I, precum şi cu medalia ,,Ordinul Militar”.
El a dorit să strângă date despre brăneştenii care s-au remarcat în serviciul patriei, reunindu-le într-o ,,Cronică”, spre veşnică aducere aminte a faptelor lor.
Daniel Diaconescu
Va urma.
