You are currently viewing EDITORIAL: Noi și Universul (III)

EDITORIAL: Noi și Universul (III)

  • Post category:Editorial

,,Mi-ar plăcea sa mor pe Marte, dar nu in urma unei ciocniri.”- Elon Musk

Sa privim puțin in urma.
Acum aproximativ 75.000 de ani, am fost amenințati cu extincția de un eveniment devastator, eruptia vulcanului Toba, din Indonezia. Acesta a aruncat in aer cenușă, fum și resturi, acoperind cerul pe o suprafața de mii de km. Este considerată cea mai mare explozie a unui vulcan din ultimii 25 de milioane de ani.
Mulți dintre strămoșii noștri din acele vremuri au murit sufocați, iar vegetația și animalele sălbatice au fost eradicate pe suprafațe întinse, instaurându-se un peisaj cenușiu al morții.
Cei care au reusit sa supraviețuiască au avut in singur obiectiv – sa părăsească locurile din apropierea vulcanului.
Dar cum putem demonstra acest eveniment ?
Pai dovezile acestui eveniment nefericit se găsesc in… sângele nostru.
Cercetătorii au descoperit ca oamenii au ADN-ul aproape identic. In schimb, la cimpanzei, lucrurile stau foarte diferit. O explicație ar fi ca majoritatea oamenilor au murit in urma exploziei sau in zilele imediat următoare, rămânând cam doua mii de persoane, din care eu, tu și restul ne tragem.
Astfel de evenimente au loc pe Pământ o data la câteva zeci de mii de ani și astfel specia noastră este tot timpul amenințată cu extincția. De fapt, puțin peste 99% din speciile care odata stăpâneau Pamântul au dispărut.
Întrebarea nu este dacă, ci când, Pământul nostru cândva atât de minunat, va înceta sa mai fie casa noastră.
Și, atunci, singura varianta rămasă o reprezintă viața multiplanetara – omul devenind, astfel, o specie multiplanetara.
De la vecinii noștri, Venus și Marte, și pana la Europa și Titan (sateliți lui Jupiter, respectiv Saturn), sunt variante de luat in calcul pentru o colonizare viitoare, dar nu permanenta, pentru ca, după cum știm, Soarele nostru va exploda in viitorul foarte îndepărtat.
Analizand planeta Venus cu sonda spațială Mariner 2, constatam cu tristețe ca este aproape imposibil de locuit acolo, temperatura de la suprafața acesteia fiind mai mare de 500 de grade Celsius, chiar dacă cândva, in urma cu câteva miliarde de ani, se presupune ca a fost fratele nostru geamăn, o planeta verde și frumoasa.
Cea mai buna varianta o reprezintă Marte.
Și aici este o lupta contracronometru, dar extrem de dificila, între NASA, Elon Musk și Jeff Bezos (probabil mai sunt și alții, dar am ales sa ii enumăr doar pe cei mai relevanți).
Elon Musk, fondatorul Tesla și SpaceX, cu o poveste care ar trebui sa inspire pe oricine, are un vis măreț: o așezare de 1 milion de locuitori pana in anul 2050, pe Planeta Roșie. Dacă pana acum ceva timp acest lucru suna a SF, odata cu lansările reușite ale companiei sale private, SpaceX, putem spune ca suntem mai aproape ca oricând. De fapt, atât de aproape, ca pana in anul 2025 am putea avea echipaj uman pe suprafața lui Marte.
NASA propune și ea un program cu echipaj uman pe Marte, dar acesta se întinde pe un termen mai lung (vizat este anul 2033) și este format din mai multe etape.
Dar cand vom reuși sa ajungem pe Planeta Roșie, ce vom face acolo și, mai mult de atât, putem atinge obiectivul de terraformare al acestui glob deșertic?
Extrem de greu, dar totusi realizabil. Insuși Musk a spus ca ,,probabil primii oameni ajunși pe Planeta Roșie vor muri, dar o vor face in glorie.”
Și aici începe distracția, pentru ca trebuie creat artificial un efect de sera, asemanator cu cel de pe Pământ, trebuie extrasa apa din permafrost și, dacă la început proviziile vor veni de pe Terra, mai apoi trebuie creată o adevarata grădina care sa susțină alimentația pentru marțieni.
In paralel, cercetătorii urmăresc evoluția vieții pe Pământ și a apei de aici, dacă cumva a venit chiar de pe Marte in urma cu 3,8 mld de ani. Și dacă asta se dovedește a fi adevărat, am putea vedea in fiecare dimineața marțianul in oglinda și, același timp, ne-am recăpăta căminul… Planeta Roșie.

Prof. Răzvan Vișan