Mareşalul Rodion Malinovski a fost unul dintre militarii sovietici care nu a ţinut cont de orgoliul bazat pe minciuni al liderilor comunişti de la Bucureşti, în relatările sale despre ocuparea completă a României de către armata sovietică în anul 1944. În calitate de comandant al Frontului 2 Ucrainean, Rodion Malinovski a colaborat atunci cu generalul Fiodor I. Tolbuhin, comandantul Frontului 3 Ucrainean, în operaţiunea militară Iaşi-Chişinău. Declanşată în dimineaţa zilei de 20 august 1944, aceasta s-a soldat cu prăbuşirea rezistenţei româno-germane din Bucovina, nordul Moldovei şi nordul şi estul Basarabiei şi cu precipitarea acţiunii politice de înlăturare a mareşalului Ion Antonescu de la conducerea României.
Când generalul-colonel Leontin Sălăjan i-a prezentat lui Gheorghe Gheorghiu-Dej cuvântarea pe care mareşalul Rodion Malinovski a rostit-o la Academia Militară „M.V. Frunze” de la Moscova, la 24 noiembrie 1958, liderul comunist român a dorit să afle ce anume a spus ministrul Apărării al U.R.S.S. despre lovitura de stat din România de la 23 august 1944. Răspunsul este simplu. În cuvântarea intitulată „Din amintiri despre operaţia de la Iaşi-Chişinău (august-septembrie 1944)”, mareşalul Rodion Malinovski a relatat despre modul în care a organizat şi despre felul în care au acţionat marile unităţi aflate sub comanda sa şi cele ale Frontului 3 Ucrainean în operaţiunea respectivă şi nu a amintit în nici un fel despre lovitura de stat de la 23 august 1944. În opinia sa, ofensiva declanşată sub comanda sa la 20 august 1944 „a schimbat impetuos şi hotărâtor situaţia politică şi strategică în Balcani şi în general pe aripa stângă a întregului front sovieto-german”.
Din ampla relatare rezultă că Rodion Malinovski nu şi-a coordonat acţiunile cu politicienii comunişti aflaţi în România, nu s-a bazat deloc pe aceştia, iar operaţiunea pe care a declanşat-o la 20 august 1944 a avut ca obiective scoaterea din luptă a armatelor inamice din faţa sa şi cucerirea unui teritoriu românesc, nu eliberarea României de sub ocupaţie străină.
Ca de obicei, Gheorghe Gheorghiu-Dej a adnotat materialul primit de la ministrul român al Forţelor Armate cu mai multe creioane colorate şi cele mai importante consemnări făcute pe marginea acelui document sunt următoarele:
– „Este o descriere a felului cum s-au desfăşurat acţ[iunile]. militare ale arm[atei]. Sov[ietice]., fără nici o leg[ătură]. cu factorii interni ai Rom[âniei]. din acea vreme, rol[ul]. jucat de ele în raportul de forţe, contrib[uţia]. lor, împotrivirea lor, etc.”;
– „Se tratează deocamdată numai aspectele militare, nimic despre factorii morali, politici, …”;
– „f[oarte]. instr[uctiv]. Deci, forţele nemţeşti erau încă f[oarte]. puternice – p[en]t[ru]. că era nevoie de asem[enea]. acţ[iuni]. eroice – de tratat momentul în raport cu lovit[ura de la]. 23 aug[ust]”;
– „Probabil că actul din 23 aug[ust]. a înrîurit şi el cu ceva …?”;
– „Aşa e! – Şi totuşi în mică măsură lucrurile s-au desfăşurat aşa rapid şi ca urm[are]. a act[ului de la]. 23 aug[ust]”;
– „frumos – deşi lipseşte 23 aug[ust]., rolul şi însemnăt[atea]. lui – păcat – desigur, îmbinarea acţ[iunilor]. militare cu evenim[entele]. politice determinate de – că pop[orul]. rom[ân]. era scîrbit de polit[ica]. guv[ernului]. Anton[escu]., armata convinsă că se găsea într-o sit[uaţie]. grea şi dornică de a se alătura, etc. …”.
VA URMA
Dr. PETRE OPRIS
