You are currently viewing EDITORIAL: Regele Mihai I-ul și Cercetășia

EDITORIAL: Regele Mihai I-ul și Cercetășia

  • Post category:Editorial

Spiritul educativo-aventuros al cercetășiei a luat naștere la începutul secolului al XX-lea, odată cu apariția în 1908 a lucrării intitulate Scouting for Boys (Cercetașii), semnată de generalul britanic Robert Baden Powell of Gilwell (1857-1941), apărătorul Mafeking-ului, cel care fusese decorat și înălțat la rangul de cavaler de către regina Victoria a Marii Britanii, în urma războiului coroanei britanice cu burii din Africa de Sud. Cartea, devenită una dintre cele mai vândute cărți ale secolului XX, constituia un îndreptar moral sub forma unui manual, prin care tinerii erau invitați să-și petreacă timpul liber în natură, într-o manieră spartană în care urmau să fie împletite disciplina și îndemânarea, cu aptitudinile descoperite de supraviețuire în situații la limita normalului. În plus, tinerii se îmbărbătau urmând și respectând Codul Cavalerilor, din îndreptarul moral al lui Robert Baden Powell: „Când vedeți pericolul, nu vă opriți să-l cercetați – cu cât stați să judecați, cu atât veți avea mai puțin curagiu. Înaintați cu îndrăzneală și odată ce ați izbutit veți vedea că nu era așa de grozav cum vă închipuiați. Cavalerii nu știau ce este descurajarea, ei niciodată nu s-ar fi predat, ci întotdeauna erau gata să lupte până la ultima suflare”.

Despre pohvalenia morală a cercetășiei aflăm și din lucrarea Amintiri și reflecțiuni, semnată de Mircea Ionnițiu, publicate postum, din care spicuim: „Pentru a fi admis, trebuia să treci un examen în care se verificau cunoștințele generale și purtarea în școală, acceptarea de către unitatea în care urma să fii încadrat. Odată primit, îți asumai obligația unui cod moral care să-ți dezvolte caracterul”.

Salutul Cercetășesc. Complexul Național Muzeal Curtea Domnească. Elena Diaconu, Muzeul Gravor Gabriel Popescu.

În România, primele patrule ale cercetașilor au apărut încă din 1913 la Liceul Gheorghe Lazăr din București, la inițiativa unui grup de elevi condus de frații Dimăncescu, dar sub îndrumarea profesorilor Marin Demetrescu (directorul liceului), Vladimir Ghidionescu (doctor în filosofie)și Gabriel Giurgea. La scurt timp, aghiotantul prințului Carol (viitorul rege al României), colonelul adjutant regal Grigore Berindei (1867-1952), a înființat la 12 mai 1914 Asociația Cercetașii României, sprijinită de Casa Regală a României, iar comandantul Marii Legiuni a Cercetașilor României era numit principele Carol, iar la 9 mai 1915, era publicată în Monitorul Oficial legea prin care asociația Cercetașii României căpăta statut juridic.

Arc peste timp, la 24 octombrie 1932, a fost creată la Castelul Peleș, din iniţiativa lui Carol al II-lea şi sprijinită de Dimitrie Gusti, ministru al Instrucţiunii Publice, Clasa Palatină, prin intermediul căreia principele Mihai, urma să își cunoască țara, și nu numai: „Înainte vreme, prinţii învăţau şcoală singuri, cu profesorii lor. De mici, copiii erau crescuţi cu guvernante şi profesori care-i învăţau limbi străine şi cunoştinţe necesare oricărui om luminat. Prinţul sta în palat departe de popor şi de ţară, pe care nu o cunoştea totdeauna bine. Cu totul altfel înţelege M. S. Regele ca să înveţe şcoală Fiul său. El doreşte ca Voevodul să nu fie despărţit niciun moment, cunoscând oamenii şi obiceiurile ţării. De aceea, Voevodul Mihaiu învaţă la fel ca şi ceilalţi elevi din ţară, din aceleaşi cărţi şi cu aceiaşi profesori. Profesorii marelui Voevod sunt adunaţi dela liceele din Bucureşti, astfel că nu este nicio deosebire între El şi alţi şcolari de vârsta lui. (…) Şcoala aceasta anume a fost alcătuită în aşa chip, pentru ca Voevodul să fie pus prin colegii Săi în legătură cu ţara. Voevodul Mihaiu trăeşte alături cu un fiu de plugar sărac cunoscând astfel viaţa şi sufletul lui. De asemenea, el va cunoaşte firea şi obiceiurile colegilor lui unguri şi saşi fiindcă mâine când va fi Rege va trebui să cunoască bine poporul pe care-l va conduce. Clasa Voevodului Mihaiu reprezintă ţara întreagă, fiindcă ea cuprinde şi pe săraci şi pe bogaţi, şi copiii de la sate şi dela oraş, şi români şi ­străini.

Principele Mihai în mijlocul cercetașilor la Sinaia. Revista Sănătatea, nr. 1, martie 1934.

Carol al II-lea îşi dorea ca fiul său să înveţe alături de reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale, proveniţi din toate provinciile istorice şi cuprinzând şi câte un exponent al celor două minorităţi conlocuitoare: maghiară şi germană. Clasa era alcătuită din elevi din promoţia lui Mihai, „buni la minte şi la trup“, dintre cei cu media 10 la admiterea în liceu, şi a funcţionat într-un pavilion din incinta Palatului Regal: Dan Cernovodeanu, Ion Dinulescu, Mircea Ioanițiu, Tănase Mărgelatu, Ștefan Popescu, Dan Mavrus, Gheorghe Dușa, Rodion Chiaburu, Ioan Jurchescu, Gheorghe Grămadă, Walter Heltmann, Ivan Paul Kovacs. În plus, Clasa Palatină urma să aibă un caracter mixt, între liceu civil şi liceu militar: integrată Colegiului Naţional „Sf. Sava“ din Bucureşti, dar condusă de ofiţeri ai Palatului Regal, primul director al clasei fiind Traian Grigorescu, iar Emil Pălăngeanu, era directorul adjunct (de studii).  Este cunoscut faptul că în perioada interbelică, liceul dura opt ani de zile, urmând celor patru ani de şcoală primară pe care voievodul îi făcuse în particular cu profesorul Nicolae Saxu.

Principele moștenitor Mihai, a fost foarte legat de mișcările de tineret din România, care au luat o amploare deosebită în perioada interbelică. Profesorul de geografie al Clasei Palatine, Ion Conea (1902-1974), în lucrarea sa din 1940, Un prinț prin țara lui, a făcut aprecierea că Lordul Robert Baden-Powell „ este una din primele cinci sau șase persoane pe care le are mai dragi și mai în respectul lui entuziastul cercetaș care este Marele Voievod”.

Odată cu înființarea Clasei Palatine, principele Mihai a devenit cunoscut în Europa ca fiind un pasionat cercetaș. Nu întâmplător, în urma vizitei din Polonia din anul 1935, principele Mihai este recunoscut și salutat la o tabără de cercetași din Bielany. De asemenea, participând la 12 mai 1937, la încoronarea regelui George al VI-lea al Marii Britanii, principele Mihai a efectuat o vizită cercetașilor englezi, unde bătrânul Lord Baden-Powell l-a primit cu enuziasm, iar 8000 de cercetași strânși pe câmpul de onoare, l-au ovaționat îndelung pe moștenitorul tronului României.

Principele Mihai la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, alături de camarazii săi din clasa a II-a, în cadrul unei lecții de desen, mai 1934.

Din activitatea de cercetaș a membrilor Clase Palatine, trebuie amintită acțiunea în care, sub deviza Gata la datorie! (adaptare după deviza britanică, Gata oricând!), membrii acesteia s-au oprit la casa bătrânei Tudora, unde unii au măturat curtea, alții au reparat gardul și au curățat șanțul din fața casei și au tăiat lemne. Despre această faptă ne amintește unul dintre membrii clasei, Ioan Jurchescu, care afirma în jurnalul său, că:„ După terminarea orelor de curs și gustarea de prânz, am ridicat tabăra, ne-am îmbarcat…iar în drumul de întoarcere, la marginea satului, ne-am oprit la casa unei femei bătrâne. I s-a spus că Marele Voievod Mihai și colegii săi vor să-i îngrijească ograda, după care ne-am scos uneltele și ne-am apucat de lucru…se terminase o zi de școală, dar cercetași fiind, îndeplineam și una din legile noastre (art.12 din Legea Cercetașului din 1931): Cercetașul în fiecare zi, face o faptă bună, oricât de neînsemnată ar fi”. Acest episod este amplu descris de către Teofil Sidorovici, un alt coleg al principelui Mihai: „Când lucrul s-a sfârșit, simți o adevărată plăcere să privești împrejur. Totul e orânduit, curat, așezat. Au măturat până și curtea plină de paie și surcele, iar gunoiului i-au dat foc. În prispa căsuței aplecată și ea într-o rână, măicuța cu ștergarul cel nou pe cap încearcă și ea cum poate să mulțumească acestor tineri voioși, în frunte cu Măria Sa Voievodul. Când a mai văzut că-i lasă în mâna slăbită și uscată câteva sute de lei, a dat iar să plângă, dar un plâns fără de lacrimi, un plâns ce dădea feții brăzdată de vreme strălucirea fericirii pierdută demult. Apoi, Măria Sa dă comanda plecării. Uneltele sunt așezate din nou în lada lor, iar străjerii ăși ocupă locurile în mașini. Dintr-un nebănuit izvor de energie răsar cântece vesele și pline de viață”.

Însă, cea mai importantă activitate străjerească a Principelui Mihai, așa cum o consideră Teofil Sidorovici, comandantul Străjeriei, a fost cea din mai 1936, cunoscută sub numele de „cinstirea curată a brazdei”, când a cultivat un pogon de țelină la Ferma Regală din Băneasa, respectând Legea Cercetașului din 1931, dar având la bază principiile generalului Robert Baden Powell: „Îndemnați pe cercetași în parte și pe patrule să-și aibă fiecare grădina sa, să cultive legume și flori și să le vândă pentru a-și procura banii necesari echipamentului. Arătați-le toate speciile de vegetale sălbatice și comestibile”.

În anul 1935, regele Carol al II-lea a creat Străjeria, pentru ca la 24 ianuarie 1937, prin Decret Regal, să dispună reorganizarea Cercetășiei României ( constituită în 1936, ca urmare a unificării asociațiilor Cercetașii României și Cercetașele României) ca „Straja Țării”, condusă de rege ca Mare Străjer și funcționând sub deviza „Credință și muncă, pentru țară și Rege”, singura asociație pentru educarea copiilor și tinerilor. Această schimbare a avut impact și asupra elevilor Clasei Palatine, care au resimțit nu doar depărtarea de principiile lordului Baden Powell și, eventual apropierea de noul model german și italian, cât mai ales impunerea unei noi vestimentații prin înlocuirea pălăriei de cercetaș cu o bască albă, și pe care elevii Clasei Palatine nu o agreau, așa cum mărturisea Radion Chiaburu, unul dintre apropiații principelui Mihai. Activitatea Clasei Palatine a suferit tot mai mult influența Străjeriei, odată cu ascensiunea lui Teofil Sidorovici în funcția de comandant al acesteia, iar ziua de joi a fost aleasă să fie dedicată exclusiv activităților străjerești. La 22 aprilie 1937, Principele Mihai și colegii săi din Clasa Palatină au susținut examenul de comandă străjerească la Palatul Regal, fiind investiți ca străjeri șef de cuib. În plus, în cadrul activităților străjerești, a fost inclusă obligativitatea practicării unei meserii timp de două ore pe săptămână, Principele Mihai alegând să practice mecanica la Atelierele Ford.

Surse:

-Arhivele Militare Române, fond Registrul istoric al Liceului Militar Nicolae Filipescu de la Mănăstirea Dealu. De la înfiinţarea sa şi până în 1940;

-Robert Baden Powell, Cercetașii, Un program de Educațiune Civică cu 165 figuri în text, Traducere liberă de Ion I. Onu, Editura librăriei SOCEC &Comp., Societate Anonimă, București, 1915; Idem, Cercetașii, Editura Integral, București, 2016.

-Ion Conea, Cum învăța a-și cunoaște țara Măria Sa Mihai, Editura Cartea Românească, București, 1936;

-Teofil Sidorovici, Din viața unui fiu de rege, Editura Cartea Românească, București, 1937;

-Ion Conea, Un prinț prin țara lui, Editura Scrisul Românesc S.A., Craiova, 1940;

-Mircea Ioanițiu, Amintiri și reflecțiuni, Editura Enciclopedică, București, 1993;

-Traian Lazăr, Jurnalul Regelui Mihai I de România. Reconstituit după acte și documente contemporane, vol. I (1921-1940), Casa Editorială Demiurg, Iași, 2011;

-Tudor Vișan Miu, La școală cu Regele Mihai. Povestea Clasei Palatine, Editura Corint, București, 2016.

Prof.dr. Cornel Mărculescu