Legea votată de Adunarea Deputaților în ședința de la 3 decembrie 1885, adoptată cu majoritate de 53 voturi contra 3, fiind și 12 abțineri și de Senatul României în ședința de la 31 ianuarie 1886, adoptată cu unanimitatea de 38 voturi, privitoare la întrunirea comunelor Dragodana și Cuparu, din județul Dâmbovița, într-o singură comună cu denumirea și reședința în Dragodana, a fost validată cu sigiliile rotunde ale celor două Camere, imprimate cu tuș verde și cu tuș portocaliu-închis.

După votatea acestei legi, ministrul de Interne întocmește raportul nr. 1.574/8 febr. 1886 către regele Carol I, în care specifică: „Corpurile legiuitoare votând și adoptând proiectul de lege relativ la întrunirea comunelor rurale Dragodana și Cuparu din județul Dâmbovița, subscrisul are onoare de a ruga pe Maiestatea Voastră să binevoiască a semna alăturatul Decret pentru sancționarea și promulgarea acestei legi”. Raportul a fost autentificat cu sigiliul rotund (41 mm) al regelui Carol I, imprimat cu tuș roșu.

În câmpul sigiliilor de mai sus se află stema României de la 1872: scut scartelat, cuprinzând în cartierul 1, o acvilă cruciată, redată din față, cu aripile deschise, încoronată cu o coroană închisă, ținând în gheara dreaptă o spadă, în cea stângă un sceptru, însoțită, în cantonul dextru al șefului, de un soare, în cartierul 2, un cap de zimbru, redat din față, cu o stea cu șase raze între coarne, însoțit, în cantonul senestru al șefului, de o semilună, în 3, un leu încoronat, stând cu picioarele posterioare pe o coroană antică cu trei raze, cu labele anterioare îndreptate în față și având între ele o stea, în 4, doi delfini, cu capetele în jos, afrontate la boturi. Peste tot, armele familiei de Hohenzollern: scut, asemănător cu cel de mai înainte, sfertuit, având în cartierele 1 și 4 argint, în 2 și 3 negru. Sub scut sunt două arabescuri așezate în fascie, redate sub forma a două vrejuri cu frunze de acant ale căror părți de sub vârful acestuia se acolează. Scutul, timbrat de o coroană închisă, are ca suporți doi lei, afrontaţi, cu gurile căscate, limbaţi, cu cozile trecute printre picioare, cu picioarele posterioare stând pe extremităţile vrejurilor de acant. Sub arabescuri, scrisă pe o eșarfă ondulată, deviza: NIHIL SINE DEO. Întreaga compoziție este inclusă într-un pavilion, căptușit cu hermină și prins, în partea de sus, sub o coroană închisă terminată printr-un glob crucifer.

Legendele din exergele celor trei sigilii:

1: * ROMÂNIA * ADUNAREA DEPUTAȚILOR;

2: * SENATUL ROMÂNIEI;

3: * CAROL I * REGE AL ROMÂNIEI.

Atât legea, cât și raportul (amintite mai sus) provin de la Arhivele Naționale Istorice Centrale, din fondul Ministerul de Interne – Diviziunea Administrației Centrale (dosar nr. 118/1884).

dr. Laurențiu Ștefan Szemkovics,

Consilier Arhivele Naționale Istorice Centrale București.