La Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti, în fondul „Mitropolia Țării Românești” (CXI/18), se află, printre altele, un hrisov, scris în limbile slavonă și română (cu caractere chirilice), emis la București, în 1700 (7209) decembrie 15, prin care voievodul Constantin Brâncoveanu, domn a toată Țara Ungrovlahiei, întărește Mitropoliei din Târgoviște stăpânirea asupra moșiei Futoaia, din județul Vlașca.

În frontispiciul actului este pictată stema heraldică a Țării Românești: scut rotund, cu bordură argintie, înconjurată de frunze de acant aurii, unele intercalate de porțiuni verzi, cu o floare aurie, deschisă, cu pistil argintiu, broșând pe partea de sus și cu o altă floare mai mare, argintie, cu pistil auriu, broșând pe partea de jos, încărcat cu o pasăre, redată în întregime, cu corpul conturnat (întors spre stânga heraldică), cu aripile deschise și cu zborul în jos, cea dreaptă poziționată în bară, cea stângă în pal, cu picioarele stând pe floare, cu capul întors spre aripa dreaptă, ținând în cioc o cruce latină așezată în pal și flancată de steluțe, cu câte opt raze, totul de aur. Compoziția heraldică este înscrisă într-un cadru rectangular, cu marginile de sus și de jos aurii, cele de pe flancuri negre, flancată, la dextra și la senestra, de steluțe asemănătoare cu cele menționate mai înainte.

Documentul este validat cu un sigiliu rotund (55 mm), timbrat mobil, cu foiță de hârtie formată din opt frunze (patru mari intercalate de alte patru mai mici), cusut de document cu fir de mătase roșie, având în emblemă, în scut în formă de măr, două personaje încoronate, redate în întregime şi din faţă, flancând un copac, mărginit, spre mijlocul trunchiului, de slovo-cifrele ZP-YZ (7197), pe vârful căruia stă pasărea, redată în întregime, cu aripile deschise și cu zborul în jos, cu capul orientat spre aripa dreaptă, ținând o cruce în cioc, însoţită la dextra de soare și la senestra de crai nou. Scutul, timbrat de o coroană închisă, terminată cu glob crucifer, de la care pornesc lambrechini sub formă de fâşii, are pe flancuri motive baroce şi tenanţi două personaje adosate, redate din profil și pe jumătate, privind spre marginile sigiliului.
În exergă, între un cerc liniar la interior şi o ghirlandă rotundă la exterior, legenda scrisă, cu prescurtări pe alocuri, în limba slavonă: † IO COSTANDIN BASARAB VOEVOD B(o)JÏIU M(i)L(os)TÏIU G(ospo)D(a)R V(soi) ZEMLI UGR(o)VL(a)HI († IO CONSTANTIN BASARAB VOIEVOD, DIN MILA LUI DUMNEZEU, DOMN A TOATĂ ŢARA ROMÂNEASCĂ).

La prezentul document, cuvintele au fost transcrise ca în text, iar cele slavone au fost transliterate cu caractere latine.
† Milostïeiu Bojïeiu, Ïo Costandin Băsărabă voevodă i gospodar vsoe zemle Ungrovlahïiscoe. Davat gospodstvo mi sïe povealenïe gospodstva mi sfintïi şi dumnezeeştïi mitropolïi den oraşul domnïi meale, den Târgovişte, unde să prăznuiaşte sfintul hram Înălţarea Domnului şi Spăsitoriului nostru Isus Hristos şi cinstitului şi preasfinţitului părintelui nostru chir Theodosïe, miotropolitul ţărăi, ca să fïe sfintïi mitropolïi moşïia ce să cheamă Futoaia, ot sudu Vlaşca, precum iaste aleasă, hotărâtă şi împïetrită, pentru că această moşïe iaste a sfintïi mitropolïi bătrână şi dreaptă ocină încă mai denainte vreame și tot o au ţinutu şi o au stăpânitu pre seama sfintïi mitropolïi cu bună pace. Iar de la o seamă de vreame încoace s-au tinsu unïi şi alţïi carïi au moşïi pre lângă aceasta, de întra şi împresura moşïia sfintïi mitropolïi şi avea Sfinţïia sa părintele multă gâlceavă cu unïi ca aceiia încă şi mai ’nainte. Și neputându-se tocmi şi aşăza, venit-au Sfinţïia sa părintele mitropolitul de faaţă înnaintea domnïi meale cu Matei păharnic, snă Nedelco păharnic Popescul şi cu Costandin cluceariul Lemotescul, de vreame ce cu dânşïi avea gâlceavă pentru această moşïe. Şi văzându domnïa mea cum că au multă gâlceavă, de vreame ce au fostu luatu mai nainte 12 boiari hotarnici şi nu i-au putut tocmi şi aşăza, domnïa mea, împreună cu toţi boiarïi divanului, am judecatu şi den divan am ales şi am rânduitu pre boiarenul domnïi meale Costandin biv vel clucer Ciorogârleanul ca să meargă acolo la această moşïe şi acum, de iznoavă, împreună şi cu 12 boiari carïi au fostu luaţi şi mai-nainte pre răvaşele domnïi meale, anume: Panaitu cliuceariul i Pană căpitanul Stănescu i Radul Horescul i Udrişte păharnic den Herăşti i Neagoe Lomotescul i Radul ceauşul ot Olteaniţă i Pană ceauşul de acolo i Neagoe Căpăţână den Slăteşti i Nanu Roşul den Greaca i Finatu den Coianni i Neagoe vătaful den Herăşti i Sinu de la Cursusu. Deci, cându au fostu la zi şi la sorocu, iar aceşti boiari, ce mai susu s-au numitu ei după porunca domnïi meale, s-au strânsu toţi deplinu, împreună şi cu sluga domnïi meale, Marco vtori portariu şi aşa cu toţïi denpreună au mersu acolo la matca Argeşului, strângându şi alţi mulţi megïiaşi bătrâni împrejureani şi au cetitu cartea şi răvaşăle domnïi meale şi cărţile de moştenire cine ce au avutu. Şi vrându cum ca să să facă adeverinţă dreaptă, fost-au scosu şi o carte a Sfinţïi sale părintelui mitropolitului, cu mare blestem şi groaznică afurisanïe, de s-au cetitu înaintea tuturoru, scrïindu asupra celor ce vor şti unde au fostu un vadu de moară ce au fostu al sfintïi mitropolïi în matca Argeşului celui vechiu, ca oricine ar şti să mărturisească pre dreptate. Și văzându acei megïiaşi împrejureani acea carte cu blestem, sculatuse-au Ifrim, feciorul lui Marco den Greaca i Gheorghe Butoiu de acolo i Andreiu den Dinţeşti de au mărturisitu înnaintea acestor boiari hotarnici, cum că ei den bătrânni au pomenitu că hotarul sfintïi mitropolïi mearge până în coada Scărişoarei den jos de vadul morïi. Şi încă mai fïindu şi alţi rumâni bătrâni ai sfintïi mitropolïi, împreună şi cu alţi megïiaşi iar bătrâni, ei, de nimenilea siliţi, ci de a loru bună voe, au primitu de au luatu asupra lor acea carte cu blestem, mărturisindu şi aceia, cum că ei ştïiu unde au fostu acel vadu de moară. De care, aceşti boiari, ce scrïu mai sus, văzându mărturiseală ca aceasta, mers-au cu toţïi dempreună de au arătatu acei rumâni şi megïiaşi unde au fostu vadul şi încă s-au găsitu şi o pïiatră de moară acolo. Și la acestu vad de moară au pusu aceşti boiari hotarnici şi pïiatră și de acolo mers-au înainte deasupra dealului în dreptul pïetrïi, în pârlitură şi iar au pusu pïiatră. Şi de acolo au mersu pren pădure, pen măgură, în marginea Gloşovului de cătră Dumbraavă şi acolo iar s-au pusu pïiatră de cătră Matei păharnic Popescul şi de cătră Costandin cluceariul Lomotescul. Şi iar au mai mersu înainte dreptu la drumul Grecïi şi au pusu şi acolo pïiatră de cătră Matei păharnic Popescul. Şi iar au mai mersu înainte dreptu până în malul bălţïi unde sântu vïile şi iar s-au pusu pïiatră de cătră Matei păharnic Popescul, precum mearge în dreptu peste baltă la malul Dunărïi, la Glămboc. Şi precum au adevăratu aceşti boiari, cu sufletele lor, mai pe dreptate, au hotărâtu această moşïe, puindu pïetri şi seamne după obiceaiu, precum am văzutu domnïa mea şi cartea acestor 12 boiari care au fostu împreună şi cu boiarinul domnïi meale Costandin biv vel cluceariu Ciorogârleanul de hotărnicïe la mâna Sfinţïi sale, întărită cu iscăliturile lor.
Dreptu aceaia şi domnïa mea încă am întăritu cu acestă carte a domnïi meale şi dată cinstitului şi prea Sfinţitului părintelui nostru chir Teodosïe mitropolitul, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni pre seama sfintïi mitropolïi această moşïe ce şi mai sus s-au numitu Futoaia, precum o au alesu şi o au hotărâtu aceşti boiari, den pïiatră în pïiatră şi den semnu în semnu, cu totu venitul câtu să va aleage de peste totu hotarul, cu bună paace, de acum înainte să fïe sfintïi mitropolïi stătătoare şi ohabnică în veaci.
Şi am întăritu cartea aceasta cu tot sfatul şi credincioşïi boiarïi divanului domnïi meale: pan Cornea Brăiloiul vel ban Cralevschïi i pan Stroe Leurdeanul vel vornic i pan Diicul Rudeanul vel logofăt i pan Mihai Cantacuzino vel spătariu i pan Şerban vel vistieriu i pan Vergo vel clucer i pan Dumitrache Caramalăul vel postelnic i pan Şerban Cantacuzino vel păharnic i pan Radul Izvoranul vel stolnic i pan Bunea Grădişteanul vel comis i pan Iorga vel slugeariu i pan Costandin Corbeanul vel pitariu. Şi ispravnic Ştefan Cantacuzino vtori logofăt. Şi s-au scris cartea aceasta în oraşul scaunului domnïi meale, în Bucureşti, întru al treisprăzeacelea ani den domnïa domnïi meale, de Isar logofeţelul den Bucureşti. Meseţa dechemvrïe, în 15 zile și de la Adaam până acum cursul anilor 7209, iar de la naşterea domnului Isus Hristos 1700.
Ïo Costandin voevod, Bojïeiu milostïeiu, gospodar.
Io Costandin voevod

Lista cuvintelor și expresiilor slavone: biv vel = fost mare; Cralevschïi = al Craiovei; dechemvrïe = decembrie; i = și; meseţa = luna; ot sudu = din județul; vel = mare; vtori = al doilea; Davat gospodstvo mi sïe povealenïe gospodstva mi = Dă domnia mea această poruncă a domniei mele; Ïo Costandin voevod, Bojïeiu milostïeiu, gospodar = Io Constantin voievod, din mila lui Dumnezeu, domn; Milostïeiu Bojïeiu, Ïo Costandin Băsărabă voevodă i gospodar vsoe zemle Ungrovlahïiscoe = Din mila lui Dumnezeu, Io Constantin Basarab, voievod și domn a toată Țara Ungrovlahiei.

Dr. Laurențiu Ștefan Szemkovics,

Consilier Arhivele Naționale Istorice Centrale București.