De 51 de ani, ziua de 1 septembrie este ziua de… anul nou.
Anul nou școlar. Ziua în care inima-mi bate mai repede, ochii-mi sunt mai umezi, tensiunea, spre ,,înălțimi”…
Azi, amintirile vin de-a valma, asemenea copiilor dornici să ajungă in curtea școlii la joacă, fiecare amintire încercând să-și ocupe locul în rândul întâi…
La 1 septembrie incepe anul nou scolar, și cu toate că de 14 ani ,,sărbătoresc” de acasă, nu din cancelarie, emoțiile nu-mi dau pace…
Încerc să găsesc deosebirile dintre cele 51 de începuturi, dar nu reușesc!
În mintea mea sunt puternic statornicite asemănările : cancelaria plină de dascăli, unii cu chipuri senine, bronzate, (câte unul cu fața umbrită de tristețe sau supărare meșteșugit ascunsă), îmbrățișările calde cu fiecare, poveștile despre drumuri și locuri in care am gustat libertatea, discuțiile inevitabile despre amenajarea clasei, despre manuale, despre planificări…
Peste toate acestea, parcă o mână nevăzută împrăștie un pumn de steluțe multicolore, fosforescente. Sunt chipuri de copii pe care dorul de ,,doamna”, sau de ,,domnul” i-au adus, la școală, mai devreme… Ce bucurie! Ce veselie! Ce îmbrățișări fără teama…
Azi, începe un an școlar pe care nu cred că și l-a imaginat nici cel mai pesimist, sau sceptic dascăl! Un an școlar in care, la ordinea zilei, e incertitudinea, teama , necunoscutul, nesiguranța, și nu în ceea ce privește munca de dascăl, ci in ceea ce privește lupta cu un inamic invizibil, necunoscut, parșiv, pentru care ,încă, nu s-a inventat „arma” nimicitoare.
Greu!!! Cumplit de greu!!!
De aici, de acasă, dintre flori și cărți, dintre andrele și croșete, dintre caiete care-mi suportă amintirile scrise cu stiloul, când ajung la preaplin, vă doresc, tuturor , sănătate, putere, răbdare, idei și soluții care să vă ajute să vă simțiți ceea ce sunteți: DĂSCĂLIȚE ȘI DASCĂLI !
Să vă bucurați că puteți face ceea ce doriți pentru copii, cu prioritate educație pentru viața !

Înv. JENICA PETRE