You are currently viewing EDITORIAL: 106 ani de la înființarea Ordinului  Militar „MIHAI VITEAZUL”  – 7 ianuarie 1917

EDITORIAL: 106 ani de la înființarea Ordinului Militar „MIHAI VITEAZUL” – 7 ianuarie 1917

  • Post category:Editorial

Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” este cea mai înaltă distincție militară de război a României, instituită de regele Ferdinand I prin Înaltul Decret nr. 2968 din 26 septembrie 1916 și ratificat prin Înaltul Decret nr. 3249 din 21 decembrie același an, promulgat de către rege și instituindu-se astfel primul sistem de decorații din istoria statului român. Legea a fost promulgată la 21 decembrie 1916 și publicată în Monitorul Oficial nr. 223, din 25 decembrie 1916/7 ianuarie 1917 , aceasta  prezentând în detaliu conținutul pe articole al respectivului ordin:

Articolul 1 – Se înființează un ordin militar de războiu care va purta numele de Ordinul MIHAI VITEAZUL. Ordinul va avea trei clase, cu denumirea: clasa a III-a, clasa a II-a și clasa I. El va fi conferit exclusiv pentru fapte excepționale de războiu, ofițerilor cari s-au luptat în fața inamicului. Nimeni nu poate căpăta o clasă superioară dacă nu este decorat cu clasa a III-a.

Articolul 2 – Condițiunile și modalitatea conferirii acestui ordin se vor stabili într-un anume regulament și vor putea fi modificate prin decret regal. Ordinul era reprezentat printr-o cruce treflată din metal auriu, emailată în albastru, pe avers erau încrustate coroana și cifrul Regelui Ferdinand I, iar pe revers anul 1916. Doar la clasa I, anul este înscris pe avers. Crucea este surmontată de o coroană de 20 mm, la clasa a III-a și de 28 mm la clasa a II-a si clasa I. Lungimea crucii este de 40 mm (clasa a III-a) și de 60 mm (clasele a II-a și I), cu deosebirea că una se poartă la gât (clasa a II-a), iar cealaltă (clasa I), asemănătoare unei broșe, se poartă la piept în partea stângă. Panglica este lată de 37 mm și are culoare vișinie, cu benzi aurii de 3 mm pe margine.

Prin Decretul Regal din 12 mai 1927, publicat în Monitorul Oficial din 15 mai 1927, ofițerilor decorați li se acordau diverse avantaje, cum ar fi: loturi de proprietate de câte 25 ha, locuri de casă de câte 500 mp pe care le puteau plăti în 20 de rate anuale, dreptul de a călători gratuit la clasa I pe CFR, Navigația Fluvială Română și Serviciul Maritim Român. Reorganizarea și modernizarea sistemului național de decorații s-a realizat în timpul Regelui Carol al II-lea, în perioada anilor 1932-1938, astfel încât, prin Decretul Regal nr. 2859 din 23 noiembrie 1936, a fost aprobat și legiferat portul pelerinei și a unei cușme din blană de miel de culoare albă, asemănătoare celei purtate de Marele Voievod.

Regulamentul Legii Ordinelor și Medaliilor Naționale conferite în timp de război, aprobat prin Înaltul Decret nr. 4354 din 19 decembrie 1938 și modificat prin Înaltul Decret nr 716 din 10 februarie 1939, a cuprins pentru prima dată descrieri precise ale decorațiilor fiecăreia dintre cele trei clase ale ordinului, acum fiind introdusă și prima modificare de formă după 1916, prin introducerea a două spade încrucișate, între brațele crucii. Primul regulament al ordinului a fost adoptat prin Decretul Regal nr. 3709 din 6 noiembrie 1940, sub denumirea Regulamentul Legii Ordinului Militar de Război „Mihai Viteazul”. Ulterior, prin Decretul Regal nr. 1932 din 30 iulie 1941 s-a stipulat că Ordinul Militar „Mihai Viteazul” clasa I, clasa a II, clasa III vor fi conferite în timp de război ofițerilor pentru „fapte de arme cu totul excepționale”. Prin Decretul Regal nr. 2787/8 octombrie 1941, a fost modificată din nou modelul decorației. Acesta își păstra forma și dimensiunile anterioare, având pe avers, așezată central, cifra încoronată a regelui Ferdinand și pe brațul inferior, anul „1916”, iar pe revers, cifra încoronată a regelui Mihai și pe brațul inferior, anul „1941”.

În anul 1941, a fost instituit și stindardul Ordinului Mihai Viteazul, astfel încât, în timpul celui de-al doilea război mondial, au fost acordate trei modele ale ordinului:  1916, 1938 (care de fapt, nu a fost acordat niciodată), precum și 1941, adoptat la 8 octombrie 1941, ordinul fiind acordat cu spade. Odată cu adoptarea Legii nr. 135/1942, care de fapt, modifica articolele 7 și 8 din Legea nr. 619/1942, completată cu Decretul Regal nr. 592/5 martie 1942, erau precizate normele de împroprietărire a celor care primeau Ordinul Mihai Viteazul.

Demn  de precizat, este faptul că prin Decretul Regal nr. 1935/1944, emis de Regele Mihai I, se prevedea faptul că, începând cu 23 august 1944, era înființat un nou Ordin Militar de Război cu denumirea nouă de „Ordinul Mihai Viteazul cu Spade”, vechiul ordin aferent primului război mondial, fiind închis. Astfel, la modelul din 1941, pe Crucea clasei I, erau încrustate acum de sus în jos, anul 1916, cifrul Regelui Ferdinand, cel al Regelui Mihai, dar și anul 1941. În plus, la clasele a II-a și a III-a, pe avers se afla de acum Coroana Regală, cifrul Regelui Mihai I și anul 1941, iar pe revers coroana, cifrul Regelui Ferdinand și anul 1916.

Modelul Ordinului Mihai Viteazul anul 1944, a primit și sintagma „cu spade”, datorită celor două săbii de 38 mm (clasa a III-a) și de 57 mm (clasa a II-a și I), care au fost adăugate crucii. De asemenea, a fost încrustat anul 1944, înlocuind anul 1941, cu scopul de a justifica titlul ce fusese acordat foștilor aliați germani, în condițiile politice în care se găsea România, ca fiind parte din Axă, dorindu-se astefel, o diferențiere logică între noii și vechii aliați.

Concluzionând, Ordinul Mihai Viteazul  a fost acordat în primul război mondial, astfel:  clasa I – 16 ofițeri; clasa a II-a – 12 ofițeri, iar clasa a III-a – 336 ofițeri (din care 43 au fost acordate unor unități militare). În cel de-al doilea război mondial, au fost decorați la clasa I – 15 ofițeri, la clasa a II-a – 76 de ofițeri (din care 13 titluri acordate unor unități militare), iar la clasa a III-a – 1628 de ofițeri (din care 118, au fost acordate diferitelor unități militare). Ordinul a fost atribuit pentru prima dată la 28 septembrie 1916 (Înalt Decret no. 2970 din 28 septembrie 1916), unui număr de 9 ofițeri români care s-au distins în Bătălia de la Turtucaia și operațiile militare inițiale din Dobrogea.

Primii ofițeri decorați cu Clasa a II-a, a Ordinului Mihai Viteazul, au fost generalii de corp de armată Constantin Prezan și Alexandru Averescu, la 21 iulie 1917 (Înalt Decret no. 759 din 21 iulie 1917), pentru modul cum au organizat și condus acțiunile de luptă din vara anului 1917. De asemenea, primul ofițer decorat cu Clasa I a Ordinului Mihai Viteazul, a fost generalul de corp de armată Constantin Prezan, la 5 februarie 1920 (Înalt Decret no. 372 din 5 februarie 1920), pentru modul cum a condus operațiile din Transilvania și Ungaria din anii 1918-1919.

Primul ofițer străin decorat a fost căpitanul Milenko Milicievici, din Divizia Sârbă de Voluntari, la 1 octombrie 1916 (Înalt Decret no. 2990 din 1 octombrie 1916), pentru fapte de eroism din timpul luptelor de la Cocargeaua. Primul ofițer străin decorat clasa II a ordinului a fost generalul Dmitri Șcerbaciov, comandantul Grupului de armate ruse pe frontul românesc, la 18 iulie 1917 (Înalt Decret no. 759 din 18 iulie 1917), pentru modul cum a pregătit și condus operațiile de pe frontul român, din luna iulie 1917.

Primul ofițer străin decorat clasa I a ordinului a fost generalul Joseph Joffre, Comandantul Suprem al Armatei Franceze, la 26 noiembrie 1919 (Înalt Decret no. 1090 din 26 noiembrie 1919). Primul ofițer decorat cu clasa I a ordinului a fost generalul de corp de armată Constantin Prezan, la 5 februarie 1920 (Înalt Decret no. 372 din 5 februarie 1920), pentru modul cum a condus operațiile din Transilvania și Ungaria din anii 1918-1919.

 

Surse:

-Ministerul de Război, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice Socec&C0., București, 1922;

-Vintilă Ivănceanu, Petre Sterescu, Petre Ionescu, Constantin Tâmpeanu, Ordine, cruci și medalii române, Imprimeria Statului, București, 1927;

-Eugen Ichim, Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, Editura Modelism and Jertfa, București, 2000;

Enciclopedia Armatei Române, vol. I, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2009;

-Dumitru Boțilă, Diamantele României. Pe aici nu se trece, Editura Tiparg, 2011.

 

Prof.dr. Cornel Mărculescu