B. Cărbunii
În afară de petrol, judeţul Dâmboviţa mai dispune de imense zăcăminte de cărbuni (lignit).
Se cunosc aflorimente de lignit în zona colinelor la: Cândeşti, Făgeţel, Mărgineanca, Vulcana Pandele, Măneşti, Gheboeni, Şotânga, Aninoasa, Doiceşti, Lăculeţe şi Glodeni.
Cele mai importante exploatări se află pe teritoriul comunelor: Şotânga şi Doiceşti.
Dl. Doctor O. Protescu estimează rezerva vizibilă şi probabilă de cărbuni astfel:
Regiunea Doiceşti – Aninoasa – Şotânga – Vulcana Pandele:
Rezerva vizibilă 2.177.830 tone
Rezerva probabilă 120.000.000 tone
Regiunea Cândeşti:
Rezerva vizibilă şi probabilă 756.000 tone
Sinclinalul Lăculeţe – Guşoiu:
Rezerva probabilă 60.000.000 ton
Total 122.993.830 tone.
Rezerva posibilă se consideră de ordinul sutelor de milioane de tone.
Prin explorările şi exploatările ce s-au făcut în diversele zone unde se află zăcămintele de cărbuni s-au stabilit următoarele straturi de cărbuni:
1. Regiunea Cândeşti, lignitul apare la suprafaţă pe valea Adâncă şi valea Urâtă, în apropiere de comuna Gemenea; grosimea stratului este de 2,70 – 3,50 metri; lignitul nu se exploatează.
2. Regiunea Mărgineanca. Aici se disting două straturi principale: unul superior, gros de 4,50 la 5,10 metri, şi altul inferior cu o grosime de 2,60 – 5 metri aşezat la 50 metri sub primul.
Ambele sunt puse în exploatare prin lucrări la zi şi prin galerii.
Fiecare strat la rândul lui este alcătuit din mai multe strătuleţe de lignit, separate prin intercalaţiuni subţiri de argilă negricioasă sau marne cenuşii.
Din plaiul Mogăi, stratul de lignit trece mai departe spre nord-est, prin Făgeţel până la Vulcana Pandele.
Pe valea Glodului, unde se găseşte exploatarea „Laurenţiu Zara” şi „Mihail Bendic”, stratul de lignit are o grosime de 5 metri cu o cădere spre nord de 22 grade. Nu se exploatează decât partea lui inferioară pe o grosime de 2,60.
Prin flancul de sud al anticlinalului Mărgineanca, pe valea Popii, Valea Perilor şi Valea Mieilor, lignitul are o grosime de 5,30 m, din care nu se exploatează decât 3,10.
3. Vulcana Pandele, lignitul apare la zi, pe Valea Pietrii şi Cerbureanca, deschis pe o grosime de 3 metri.
4. La Şotânga se constată 7 bancuri de lignit, intercalate în 2 orizonturi deosebite: unul superior în grosime de 3,40 m, cuprinzând 6 bancuri de lignit, despărţite prin intercalaţiuni de argile de 0,05 – 0,50 m şi altul inferior aşezat la 10 metri mai jos, în grosime de 1,50 m.
Se exploatează numai stratul superior pe o grosime de 2,40 m.
5. La Aninoasa, stratul de lignit este atacat pe o grosime de 4,70 m, prin mai multe galerii etajate. La Sodomiş, grosimea lignitului atinge 10,10 m, din care 5 metri este atacat prin mai multe galerii.
6. La Doiceşti, pe Valea Bradului, unde se află exploatarea Gh. Corbescu, stratul de lignit are o grosime de 6,60 m şi fracturat în aşa fel încât trece de la o înclinare de 35 grade la una de 70 grade.
Înspre Ocniţa şi Ochiuri stratul de cărbune rămâne în adâncime.
7. La Lăculeţe, lignitul în cea mai mare parte a fost exploatat.
Cea mai veche exploatare de lignit este aceea din regiunea Mărgineanca, care datează de la 1886.
Lignitul ce se extrage din diversele mine este de calitate inferioară, având 3-4000 calorii.
În tabloul următor arătăm producţia de cărbuni de la 1919 până la 1937.
Anii Tone Anii Tone
1919 131.325 1928 156.731
1920 169.592 1929 136.403
1921 173.107 1930 90.344
1922 141.707 1931 73.014
1923 168.422 1932 22.855
1924 187.744 1933 21.946
1925 181.209 1934 48.201
1926 169.410 1935 48.468
1927 158.757 1936 53.721
1937 57.759
Din examinarea cifrelor de mai sus rezultă că producţia de cărbuni a mers crescând de la 131.325 tone în 1919 până la 187.744 tone în 1924, ca să scadă treptat până la 21.946 tone în 1933, atingând cea mai mică producţie, şi să se urce apoi treptat până la 57.759 tone în 1937.
Producţia atât de scăzută din anii 1932-1933 se datorează sistării de către C.F.R a aprovizionării cu lignit din această regiune.
Exploatarea minelor: Aninoasa, Glodeni, Lăculeţe, Mărgineanca, Roşca, Valea Pietrii etc. a fost sistată din cauza lipsei debuşeurilor pentru plasarea lignitului şi în parte a secătuirii zăcămintelor.
Valorificarea producţiei de cărbuni
Aproape totalitatea producţiei de cărbuni este predată C.F.R.-ului, iar o parte neînsemnată vândută particularilor.
Până în anul 1933, lignitul extras se preda în stare brută C.F.R. Din 1934 C.F.R. nu a mai preluat decât lignit deshidratat; în anul 1937 s-au făcut încercări la mina de lignit C. Georgescu & Bendic M. pentru cocsificarea şi brichetarea lignitului, obţinându-se 6560 calorii.
S-a renunţat la fondarea unei asemenea fabrici din cauza investiţiunilor prea costisitoare şi a lipsei de capital. Dacă s-ar bricheta cocsul de lignit, dispărând mirosul de sulf, s-ar putea introduce uşor în întrebuinţările casnice, mai ales în regiunile unde lemnul lipseşte sau unde s-ar găsi prea greu sau scump.
Deshidratarea lignitului
Căile Ferate Române ne mai preluând din regiunea Şotânga, Doiceşti decât lignitul deshidratat, Soc. Pietroşani a înfiinţat în comuna Doiceşti o fabrică pentru înnobilarea lignitului.
Prof.univ.dr.habil. Iulian Oncescu,
Prof.dr. Cornel Mărculescu
