ORIGINEA SATULUI RACOVIŢA

VIAŢA ECONOMICĂ

Subsolul
O altă împrejurare norocoasă este aşezarea satului în jurul regiunii petrolifere Bucşani. Mai mult. În 1935-1938 s-au săpat şi pe teritoriul satului nostru, în pădurea „Iuda”, două sonde de experienţă. Rezultatul? Negativ. O întrebare însă. De ce nu s-a părăsit şi astupat, ci s-a cimentat gura sondei şi astupat cu mare grijă? Locuitorii încă trag nădejde că şi-această bogăţie, acest aur negru, se va adăuga la celelalte izvoare de mulţumire. Nu-i vorbă că, şi fără el, peste 25 de locuitori au servicii permanente în schelele din apropiere: Bucşani, Moreni şi Gura Ocniţei. Completează în felul acesta şi adaugă la întărirea gospodăriilor. Ei sunt cei mai invidiaţi, căci pe lângă celelalte produse au şi banul cu care-şi înfrumuseţează casele şi-şi măresc averile.

Industria casnică
Acesta este capitolul unde pot să scriu mai mult şi pe bună dreptate. „Ţesem pânza în război, casa-i plină de nevoi / Şi ce bine pânza-mi prinde!”, spune cântecul. Nu câteva ţesătoare iscusite, din mâna cărora ies ţesături care concurează cu cele de fabrică, ci în majoritate femeile sunt harnice ţesătoare. Ţes cânepa şi inul din care scot feţe de masă, şervete, pânză trainică pentru cămăşi şi izmene, procoave, preşuri şi aşternuturi de pat. Nu mai vorbesc de in, care ţesut cu bumbac, dă o pânză care rivalizează cu pânza de Olanda. Cu plantaţiile de duzi de pe şoseaua judeţeană Târgovişte – Bucureşti, cu duzii plantaţi cu îngrijire prin curţi la porţi şi prin grădini, se cresc pe o scară întinsă viermii de mătase. Sunt renumite femeile din Racoviţa în ceea ce priveşte borangicul. Din toate satele vecine vin la trasul gogoşilor în acest sat. Cine nu ştie de baba „Piţurcoaia”? sau pe „Lelea Anica Paraschivoaia”? Câte fete nu-şi fac iile din borangic, sau câte se mărită până ce nu au în celelalte „ţoale” 5-6 roţi de borangic? Ţi-e mai mare dragul să vezi înşirate pe culmi afară, pe prispele proaspăt văruite, roţile galbene de borangic! O întrecere primăvara în acontatul duzilor. O adevărată luptă. Este martor ocolul agricol judeţean de câte cereri se fac pentru duzii de pe şosea. Să spună cantonierul, picherul şi agronomul cu câte femei nu s-au încercat şi câte amanete n-au luat. Dar degeaba! Preferă să adune în mod hoţesc, noaptea, pe ploaie, oricum, numai să nu piardă anul fără ca ele să învie măcar un degetar de sămânţă. Şi de ce n-ar încerca atâtea, când te gândeşti că lucesc în soare cămăşi şi bluze şi chiar costume întregi ţesute cu bumbac sau inişor.
Dar lâna? Nici ea nu e neglijată. Cine are oi şi să nu aibă, dacă nu haina de pe el, cel puţin un flanel sau ciorapi din lână?[ Ibidem, f. 422.] Cunosc gospodari îmbrăcaţi complet în haine din lână, ţesute la război de soţiile lor şi date apoi la piuă şi lustru la Bucşani. Câteva femei „urzitoare” fac să iasă stofa cu diferite modele şi culori. Au ajuns în prezent să înlocuiască superficialele stofe „englezeşti”. Un singur lucru a mai rămas de făcut: „ţesutul covoarelor din lână”, care nu va întârzia. Avem în sat ţesători de covoare specifice regiunii, în dungi mai late, simple, fără desene şi în culori tari, deschise. Covorul şi aşternutul săracului, „rogojina”, se ţese de fetele din Brăteşti măritate în Racoviţa, care au ţinut să aducă cu ele şi această îndeletnicire practică, mai ales că papura se găseşte pe marginea heleşteelor şi prin bălţile de pe lunca Ialomiţei, din apropiere.
Ca încheiere la acest capitol, din cele înşirate până acum pot afirma şi pecetlui versurile:
„Frunză verde, iarbă grasă, iarbă de zăvoi,
Nu e viaţă mai frumoasă ca în sat la noi.
Primăvara ară-n coastă plugul cu doi boi,
Ce frumos cântă pe-o cracă cucul în zăvoi!
Vine vara cea frumoasă,
Seceriş de grâu,
Fetele le leagă spicul ’nalt până la brâu,
Iară toamna cea bogată,
La cules de vii,
Lumea toată-i fericită,
Ce de veselii!
Cine-i harnic şi munceşte
Are tot ce vrea
Şi nimic nu îi lipseşte
Când e iarna grea.”

Prof. dr. Cornel Mărculescu