2.4. Acţiunea fanariotului Iamandi Cărpenişanul
Unul din reprezentanţii sistemului fanariot a fost sameşul Iamandi (Diamandi) Cărpenişanul. Acesta, grec de origine, îndeplinise această funcţie, probabil cumpărată de la domnitor, după obiceiul fanariot, până pe 14 decembrie 1818.
În 1817, încălcând dreptul de protimisis, slugerul Diamandi Cărpenişanul dobândise în Brăneşti în partea de sud a satului, o mare moşie. Aceasta a fost obţinută folosind diferite forme de constrângere a ţăranilor, ce au fost astfel obligaţi să îi vândă pământul. Procedeele erau variate: intimidarea (,,vindeţi moşia, că nu pătimiţi bine”), bătaia (,,ne scotea afară zapciul pe câte unul şi ne da fieşcăruia câte 40 de bice”), închisoarea (,,ţiindu-mă la gros 3 zile şi 3 nopţi”), atacul cu cuţitul (,,te tai, că n-are Vodă ce-mi face mie pentru un rumân ca tine”), închiderea şi afumarea în coşare (,,ne-au băgat în coşar şi ne-au dat fum de băligar”), sporirea nejustificată a impozitelor (,,văzurăm că ne-au dat în bir cu 7 luni în urmă”), purtarea prin sat a moşnenilor (,,ne-au legat pe câte doi în funie cot la cot”), solicitarea de munci neplătite (,,i-am lucrat sumă multă dă zile”), le închidea copii (,,ne-am pomenit cu copilu fără veste închis de către zapciu”), împiedicarea accesului la pădure (,,pă care nu vrea să vânză moşie, nu-i lăsa la pădure”). Procesul a început în 1817, prin plângerile moşnenilor şi strângerea actelor doveditoare, dar prima înfăţişare a fost pe 6 februarie 1818 la Mitropolia din Târgovişte la Departamentul 7 (al justiţiei).
Din cei 112 ţărani deposedaţi de pământ de către sameş, doar patruzeci şi cinci de moşneni brăneşteni au depus mărturie (,,arătări”), prin care denunţau metodele prin care sameşul Diamandi Cărpenişanul le răpise moşia.
În urma unei cercetări locale, urma ca moşia să revină brăneştenilor, care plătiseră lui Diamandi 17.451 taleri (ce fuseseră daţi de sameş ca plată pentru moşie ţăranilor), din care se scădeau 6.648 taleri, ce reprezentau plata muncii făcute de ţărani pe moşie.
Moşnenii nu au fost mulţumiţi, solicitând înlăturarea sameşului din sat.
Judecata a continuat. Atât episcopul Argeşului, cât şi boierii târgovişteni au dat însă câştig de cauză lui Diamandi. În 1820, acesta corupsese pe un boier din divan, Mihai Filipescu, cu 4.000 de taleri, pentru a-1 pune în legătură cu clucerul Filip Lenş, prin care urma să vândă moşia din Brăneşti pe 35.000 taleri (deci, dublu cât urma să primească de la ţărani) domnitorului Alexandru Nicolae Şuţu. Însă domnitorul murind, tranzacţia nu s-a încheiat, iar procesul, deja mutat la Bucureşti, a fost suspendat, ,,în vremea în care se începuse răzvala şi domn nu era în scaun”. Este interesant de remarcat faptul că procesul moşnenilor a început la finele epocii medievale, în perioada fanariotă, şi s-a terminat la începutul epocii moderne.
Presiunile la care erau supuşi ţăranii de către fanarioţi fiind foarte mari, (probabil din această cauză nu au depus mărturie scrisă toţi tăranii deposedaţi de pământ de către sameş) acestora nu le mai rămâneau decât posibilităţi limitate de protest: nesupunerea, neprezentarea la clacă, fuga de pe moşie, răscoala. Cu toate acestea, ţăranii brăneşteni au ales o altă cale, cea legală, de a-şi apăra drepturile în faţa unui reprezentant al fanarioţilor pe plan local.
În ianuarie 1821 începuse mişcarea condusă de Tudor Vladimirescu. Acţiunea înnoitoare a acestuia (,,patria se cheamă poporul, iar nu tagma jăfuitorilor”) a contribuit în mare măsură, chiar dacă indirect, la câştigarea procesului de către moşneni.
Mişcarea pandurilor condusă de Tudor Vladimirescu, acest erou tragic al românilor, a rămas vie în memoria târgoviştenilor şi a muntenilor, având în vedere faptul că, prin jertfa sa, Tudor a contribuit la înlăturarea domniilor fanariote şi la readucerea pe tron a domnilor pământeni.
Daniel Diaconescu
Va urma.
