”Cele zece categorii de cuvinte”

Partea a cincea: ”verbul – caracterul tranzitiv și intranzitiv al verbelor”

În articolul precedent am vorbit despre cuvântul ”verb”. Astăzi vom vorbi despre cuvintele ”tranzitiv” și ”intranzitiv” și despre modul în care acestea se asociază verbului.
Aș începe prin a face o deosebire între cuvintele ”caracter” și ”trăsătură”. ”Caracterul este o trăsătură distinctivă, care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etcetera”. Provine din grecescul ”kharakter” care însemna ”semn, amprentă, marcă a fierului încins”. Caracterul este pregnant și are legătură cu ”gravarea” scrierii. ”Trăsătura” este o linie trasă pe hârtie, cu creionul, dintr-o singură mișcare”. Dacă trăsătura este o simplă linie, caracterul se formează prin reluarea și întărirea acesteia până la momentul în care apare o amprentă puternică asimilată gravării.
Am ales să vorbim astăzi, nu despre ”trăsăturile”, ci despre ”caracterul” tranzitiv și intranzitiv al verbelor. Cuvântul ”tranzitiv” provine din latinescul ”transeo”, compus din ”trans” care înseamnă ”prin”, ”peste”, ”dincolo” și din ”eo” care înseamnă ”a merge”. ”Verbele care au un complement direct sunt tranzitive”, adică sunt cele a căror acțiune ”trece” mai departe și ”se exercită asupra unui obiect” fără de care verbul nu ar avea un înțeles complet. Acest obiect se numește ”complement” al cărui înțeles are legătură cu ”a completa”, ”a întregi”.
Cuvântul ”complement” provine din latinescul ”complere” compus din ”cum”, care înseamnă ”cu” și din ”plere”, care înseamnă ”a umple”. Tocmai acest ”tranzit” duce la ”umplerea” sau la ”completarea” înțelesului verbului. În acest caz, verbul se numește ”tranzitiv”. Se subînțelege că verbele care nu pot avea un complement direct se numesc ”intranzitive”.
Aș vrea să închei cu mențiunea că ”unele verbe intranzitive sunt folosite ca tranzitive” și viceversa. ”Nu vă grăbiți să apreciați caracterul tranzitiv sau intranzitiv al verbului după sensul lui general, ci cercetați sensul verbului în context.”

Pe data viitoare!

Constantin Teodor Cernat

Bibliografie:

Beschrelle, nouvelle édition. La grammaire pour tous.

Gramatica română. Etimologia și sintaxa. Ediția a treia revăzută de I.-A. Candrea, 1945. H. Tiktin.

www.dexonline.ro

https://www.littre.org/definition/article

https://www.dictionnaire-academie.fr

https://fr.wiktionary.org

https://www.etymonline.com

https://dictionnaire.orthodidacte.com/article/etymologie

Gramatica practică a limbii române, Ștefania Popescu, Editura Tedit FZH, ediția  a XXVI -a