Dacă citiţi aceste rânduri este clar că nu a venit Sfârşitul Lumii. Asta înseamnă că ne putem bucura de Sărbătorile Crăciunului.
Că putem să ne umplem sufletul de magia sărbătorilor, ascultând colinde şi aşteptând cuminţi ca Moş Crăciun să aşeze cadouri sub bradul împodobit frumos.
În Ajunul Crăciunului, cu toţii redevenim puţin copii. Chiar dacă vâltoarea oraşului ne poartă disperaţi prin magazine, ne blochează în trafic, iar timpul parcă se grăbeşte la întâlnirea cu Moş Crăciun, nu trebuie să uităm totuşi că marea sărbătoare, pentru care ne pregătim, nu are rădăcini nici în supermarket, nici în cramă şi cu atât mai puţin în vreun club. Sărbătorim, totuşi, Naşterea Celui care avea să schimbe fundamental o mare parte a lumii pentru mai bine de două milenii. Sărbătorim Naşterea lui Iisus Hristos!
Un moment magic, păstrat cu sfinţenie şi adaptat permanent la tendinţele vremurilor. Doar pentru copii, Crăcinul a rămas aceeaşi sărbătoare, a bucuriei şi a misterului. Nu cred că există amintiri mai frumoase în viaţa unui om decât cele legate de serile de Ajun, din copilărie.
Emoţia din faţa bradului împodobit, sub care Moş Crăciun a lăsat cadouri frumos ambalate, nu se poate uita. Clipele acelea rămân, undeva într-o tainiţă a sufletului, şi reapar an de an, în seara de Crăciun.
Din generaţie în generaţie, misterul lui Moş Crăciun se transmite nealterat şi odată cu el magia Naşterii Mântuitorului. Copiii nu cunosc istoria biblică. Nu ştiu aprope nimic despre semnificaţia religioasă a Crăciunului, dar se bucură mai mult decât o fac cei mari. Pentru că pruncii au sufletul mai curat şi sunt capabili, inconştient, să primească şi să dăruiască bucurie.
Magia sărbătorilor îşi face loc mult mai uşor în sufletele neprihanite. De aceea, este bine ca măcar de Crăciun să redevenim, pentru câteva clipe, copii.
Să ne amintim de seara în care ieşeam la plimbare cu tata, pentru ca mama să poată aranja bradul, şi „Moşul” să aducă darurile sub Pomul de Crăciun. Apoi, nerăbdarea cu care copilul, cu nasul îngheţat după plimbarea din seara de Ajun, alerga în camera în care stătea împodobit şi luminat bradul. Colindul cântat în faţa pomului şi ochii spre mulţimea de cadouri împachetate frumos. Oare ce o fi adus Moşul?!
Colindul părea că nu se mai sfârşeşte şi curiozitatea căpăta dimensiuni „cosmice”. Bradul acela cu daruri sub el, cu lumini colorate şi globuri strălucitoare, reapare an de an în mintea şi sufletul copilului de altă dată, care nu mai crede în Moş Crăciun, dar încearcă să păstreze în suflet magia sărbătorilor, unde, alături de el stăteau bunicii şi părinţii, sau amintirea lor, mereu vie.
Pentru toţi copiii, indiferent de vârstă, un Crăciun Fericit!
Sebastian Popescu