Pe Daiana au cunoscut-o în prima zi din… mini vacanța oferită de domnul Rotaru  drept recompensă pentru cei doi viitori studenți. Cum cei doi se dovediseră a nu fi prea cheltuitori, se hotărâseră să-și petreacă timpul într-un mod cât mai plăcut, dar cu cheltuieli minime. Au fost informați de către Mirabela că în oraș se află numeroase obiective turistice, care merită vizitate, unde intrarea este liberă. Nimic mai nimerit pentru ei! Însă, în prima zi, îsi propuseseră să se răsfețe lenevind pe o bancă, ori plimbându-se agale pe aleile vreunui parc. Și ce parc putea fi mai atractiv, decât HYDE PARK, unul dintre cele mai cunoscute obiective istorice și turistice din capitala Angliei.

Înconjurat de verdeață, cu un lac liniștit ce te îmbie la meditație, o pajiște imensă, plin de cafenele și mici restaurante, acest parc, în care în anul de grație 1536 regele Henric al VIII-lea, împreună cu favoriții Curții Regale, își organiza partidele de vânătoare, acum putea oferi câte ceva până și celui mai pretențios turist ori localnic. Lui Cosmin, de exemplu, i-a oferit-o pe Daiana!

În incinta parcului, amenajat într-un vechi centru de poliție, există  uncentru educațional pentru copiii care învață despre natură și animale sălbatice. Din curiozitate, Radu, Mirabela și Cosmin, au intrat să vadă despre ce este vorba. Tocmai atunci, vorbea copiilor, cea mai frumoasă  și totodată, cea mai sălbatică fată, pe care o întâlnise Cosmin până atunci. Sau cel puțin așa i se păruse lui pe moment, căci în scurt timp, și-a schimbat radical părerea despre ea. De frumoasă, bat-o vina, tot frumoasă a rămas, însă devenise atât de tandră și gingașă încât se mustra adesea în gândul lui pentru „prima impresie”, care se spune că, de regulă, e și cea care contează cel mai mult! Vax!

Era înaltă, cu un corp perfect, cu picioare zvelte ca de gazelă, privirea focoasă ca a unei pisici sălbatice, iar părul roșu natural, ca al unei irlandeze, îi încadra fața albă, fără pistrui, accentuându-i și mai mult privirea arzătoare a ochilor. Le vorbea copiilor așa de frumos, de liniștit și de clar, în contrast cu privirea ei, încât Cosmin a luat parte la o lecție despre natură și animale sălbatice, fără voia lui. Și culmea, abia atunci și-a dat seama cât de bine cunoștea limba engleză. Prinsese și înțelesese tot. Sorbise, fiecare cuvânt al Daianei, atât de atent și desprins de realitate, încât nici nu a obsevat că  la un moment dat în sală nu mai rămăsese decât el și ea.

Văzându-l cât de… interesat este de lecție, Radu și Mirabela au ieșit, odată cu copiii participanți la curs, amuzându-se discret pe seama lui.

-Hello, my name is Daiana, can l help you with something?

-I would like, if possible, to invite you to coffee!
They are… they are not, in fact, but they were here… with me!

-Are they out there?… Hello!… Are you wit…? și arătă cu degetul spre Cosmin. Schițând un zâmbet larg. Atunci întreaga față i s-a luminat, iar privirea aceea sălbatică din ochii ei dispăru instantaneu.

-Yes, heʼs… Cosmin, do not be afraid… itʼs harmaless! We are Mirabela și Radu. Getting acquainted, I heard,     youʼre Daiana… Are you coming with us for a coffee?

-Yes, wht not, l finished my job.

(- Bună, numele meu e Daiana, vă pot ajuta cu ceva?
-Aș vrea, dacă se poate, să vă invit la o cafea!
Ei sunt… ei nu sunt, de fapt, dar erau aici… cu mine!
-Sunt cei de-acolo? Bună! Voi sunteți cu…?

-Da, el este Cosmin, nu-ți fie teamă, e inofensiv! Noi suntem Mirabela și Radu. Încântați de cunoștință, am auzit, tu ești Daiana. Vii cu noi la o cafea?

 -Da, de ce nu?  Mi-am terminat programul.)

Terminase ea treaba pe ziua aceea, dar nici prin gând nu-i trecea, că de fapt tocmai începuse o treabă mult mai serioasă: o poveste de iubire! Chiar din ziua aceea, au devenit nedespărțiți. Împreună, cu tinerețea braț la braț, timp de cinci zile, au bătut Londra în lung și-n lat, devenind din patru prieteni, pe nesimțite, două perechi de îndrăgostiți. Spre surprinderea celor trei, Daiana intrase la aceeași universitate la care aveau să-și urmeze studiile Cosmin și Radu. Era o oarecare diferență de vârstă, destul de măricică între Cosmin și Daiana, dar… dragostea nu are vârstă, ea are sentimente! Așa că, timpul petrecut împreună și la facultate, și în oraș, și în vizitele destul de dese la familia Rotaru, îi apropiase așa de mult, încît, cel puțin el, credea că nu se vor despărți niciodată, că nimeni și nimic nu va putea sta în calea fericirii lor.

O frumoasă poveste de iubire s-a înfiripat și între Radu și Mirabela. Până să îl cunoască pe Radu, Maria-Mirabela, nu mai avusese nicio relație serioasă cu toate că era curtată de foarte mulți… pretendenți. Dar nu simțise, clicul acela care să-i descătușeze porțile inimii, să lase să pătrundă dragostea adevărată! La Mirabela, dragostea nu a trecut întâi prin inimă, la ea a trecut, după vorba veche, bătrânescă prin…stomac direct. Un gol imens și milioane de furnicături, ca și cum mii de fluturi își puseseră aripile în mișcare deodată, simțise, demoazela, în capul pieptului, o  căldură inexplicabilă în obraji și o ușoară amețeală, toate în același timp, în secunda când privirile li se intersectară pentru prima dată. Nu știa nimic despre Radu Anton, în afară de faptul că era cel mai bun prieten al lui Cosmin. Dar cum îl știa pe acesta foarte exigent în relațiile personale, și mai ales în privința alegerii prietenilor, era sigură că era un om cu caracter frumos, în primul rând, fapt confirmat ulterior chiar de către Radu.

Starea aceea pe care a simțit-o frumoasa și apriga Mirabela, că doar era moldoveancă, nu? a fost dată în primul rând de privirea acestuia. A văzut în ochii lui neclintire, hotărâre, siguranță, nesupunere, blândețe, bunătate, statornicie… dragoste. Și s-a îndrăgostit pe loc! Un timp însă, nu a lăsat să se vadă acest lucru. Singurul care băgase de seamă era Cosmin, și nu contenea cu tachinările și apropourile la adresa celor doi… indiferenți, după cum lăsau ei să se înțeleagă. Apoi, Mirabela, sigură de faptul că Radu era cel pe care îl aștepta să apară în viața și în inima ei, hotărî că este momentul să-l prindă în mrejele ei. Nu avea de unde să știe că și el se perpelea ca pe jar neîndrăznind să mărturisească nimănui faptul că de când a văzut-o s-a îndrăgostit cu inima, cu sufletul, cu toată ființa lui, de ea. Dar era și  fiica șefului, nu numai verișoara lui Cosmin. Cu el lucrurile ar fi fost simple, era prietenul lui, dar… șeful?

Noroc cu fiica șefului, care sătulă de așteptat, a făcut ce a făcut, și s-au pomenit într-o seară unul în brațele celuilalt, contopiți într-un lung sărut pasional, la adăpostul unui tufiș, feriți de privirile celorlalți, după o cină în… familie! Familie care nu avea să se împotrivească. Dimpotrivă, avea să fie de acord cu relația lor, deoarece trecuse ceva timp de când îl știau, timp în care l-au „citit” pe Radu, ca pe o carte deschisă. Îl apreciau, știindu-i povestea, mai ales pentru faptul că nu s-a lăsat niciodată intimidat, dominat, îngenuncheat. Era independent, din toate punctele de vedere, nu cerea de la nimeni și nu datora nimănui nimic. Era propriul lui stăpân.  Iar Mirabela, stăpâna inimii lui!

Flori Bungete