You are currently viewing JURNAL DE CĂLĂTORIE: Iordania este relativ scumpă și agasantă dar merită vizitată (Partea a III-a)

JURNAL DE CĂLĂTORIE: Iordania este relativ scumpă și agasantă dar merită vizitată (Partea a III-a)

  • Post category:general

Dacă Petra este la nivel cu cele mari gen Taj Mahal și Acropolis rămâne de determinat. Cert este că trebuie vizitată. Fostă capitală a regatului de nomazi arabi numiți nabateeni, a atins maximul imediat înainte de Cristos. Este situată într-o zonă deșertică la circa 300 km sud de Amman. Se ajunge relativ ușor cu transport public. Cele necesare călătorului – transport, hoteluri, restaurante, transport etc, sunt într-un oraș numit Wadi Musa, la 3 km de intrarea în zona de vizitat.

Locuințe de pe vremea nebateenilor

Petra este mai mare decât se așteaptă marea majoritate a lumii. Nicidecum trei clădiri pe care le vezi în poze. A fost o mini-regiune, nu doar un oraș. Odată intrat în zona arheologică, mergi 8 km prin văi și canioane ca să ajungi la capăt. În detalii descriptive nu intru, pentru asta există Wikipedia și The Lonely Planet. Mă rezum la a spune că toate zonele principale merită vizitate. Presupune efort și timp, iar dacă mergeți vara o să fie extrem de cald.

 

Timp standard de vizitare: două zile. În functie de zona vizitată se pot închiria animale și atelaje. Sunt mulți cai, măgari și cămile, plus trăsuri. Atât de multe, încât efectiv se creează ambuteiaje de animale și atelaje. La intrarea în parcul arheologic, este o clădire cu un semn mare pe ea: „clinica cailor”. Clinica „praf în ochi”, un răspuns după multele critici pe care le-au primit pentru tratamentul animalelor. Animalele sunt încă abuzate. Exemplele au apărut la 5 minute după ce am intrat pe poartă. Cămile cu răni, măgari bătuti, catâri controlați cu impulsuri electrice.

Când vezi cum bat măgarii ca acesta, ți se cam ia cheful de Iordania și de vizitat.

Între ruine sunt multi vânzători care îți oferă  tot ce îți poți imagina. Aparent nu există nici un control sau limită. Am estimat că erau peste 1000 în ziua în care am vizitat. E ca și cum ar fi avut o competiție, cine își face gheretă într-un loc mai neașteptat. Nici în cele mai sărace și disperate țări nu am întâlnit așa ceva. Pasiunea pentru comerț este dusă la extrem.

De mâncare în parc, nu ai cum să cumperi, nu sunt magazine. E de preferat aducerea unui sandwich. Apa, de asemenea trebuie adusă, înăuntru e foarte scumpă. Restaurant este unul, dar ai o singură alternativă, 20 de euro bufetul. O bere Heineken la bufet costă 12 euro, cea mai scumpă bere pe care am văzut-o până acum oriunde în lume. Călătorul străin e în general luat de bancomat sau fraier în Iordania. Lipsa prețurilor sau prețuri numai în arabă sunt extrem de frecvente. Am testat sistemul, un exemplu doar. Odată am luat trei bucăți de baklava la o cofetărie. Prețuri aveau, dar numai în cifre arabe, mari pe perete. A doua zi la aceeași cofeărie, am luat aceeași baklava. Am făcut pe mutul, m-au luat de arab și m-au încasat fix jumătate față de ziua anterioară.

Cofetăria cu pricina

În Petra treaba aceasta este exacerbată. O caleașcă de la intrare până la Siq face drumul în 15 minute și vrea circa 20 de euro. Partea proastă este că la început, mulți dintre birjari or să spună că este gratis, sugerând cumva că e inclusă cursa în prețul de intrare. Pe drum, îți dau vestea că bacșișul este de 20 de euro. Dacă te văd mai blond, cer 20 de euro de persoană, nu de caleașcă. Adică 60 de euro frumoși dacă ai înghesuit  trei oameni crezând că ești eficient. Iordania este mai scumpă decat lasă impresia, mai scumpă decât ar trebui să fie, considerând ce oferă și unde este. Are prețuri de țară dezvoltată, dar mai nimic din infrastructura pentru turismul de masă care face țările dezvoltate accesibile financiar omului de rând. Nu are curse low cost, autobuz de aeroport, metrou în oraș, trenuri sau hoteluri din lanțuri pentru clasa medie. Supermarketuri sunt, dar foarte rar. Ești obligat să iei taxi și să cumperi de la magazinul de la colț care te încasează după cum ai fața. Nu există ideea de adaos mic și vânzări de masă. În afară de restaurantele de falafel și hummus, pe nimeni nu am văzut sa practice așa ceva. Și cel mai comun suvenir încearcă să ți-l vândă drept unicat.

Atracțiile au prețuri discriminatorii pentru turiști. La Petra intrarea este 60 de euro, în afară de Macchu Picchu, mai scump nu am văzut în lume. (Și Macchu Picchu este exemplul clasic de corupție și exploatare la capitolul acesta). 60 de euro plătești în condiții normale. Dacă vii din Israel pentru o excursie și stai mai puțin de 3 zile în Iordania, te costă 110 euro intrarea la Petra. Jerash costă de 20 de ori mai mult pentru un turist, față de un iordanian. Citadela din Amman este la fel, dar aici chestia este pe bază etnică, arabii plătesc mai puțin. (Arabii creștini oare or fi incluși?)… O soluție este Jordan Pass, care include viza și principalele atracții și economisești ceva, nu mult, dar totuși.

Scurt și la obiect. Mai mult, citadela unde este semnul este proprietatea statului iordanian. Politică de stat, nu un oarecare cu muzeu privat care a pus el din capul lui.

Per total nivelul de satisfacție în raport cu banii cheltuiți a fost slab spre mediu. Nu e vorba neapărat de bani, cât de faptul că sunt venali și te iau de fraier. Asta enervează și lasă un gust amar. Taxă de ieșire la graniță mai au doar patru țări în lume, Iordania fiind între ele. Este singura țară de care știu care are o mare întreagă  la care nu poți merge dacă nu plătești – Marea Moartă. Alte probleme întâlnite, sunt igiena și curățenia. Este inexplicabil cum o țară relativ dezvoltată, nu reușește să le aducă macăr la un nivel minimum acceptabil. Gunoiul se aruncă pe oriunde și cu o nonșalanță totală. Orice bucată nefolosită de pământ devine groapa de gunoi a cartierului. De toalete și chestii similare nu vreau să mai vorbesc.

Felul meu de  a măsura curățenia este „standardul hârtiei igienice”. Din 100 de locuri (hoteluri, restaurante, gări), etc – monitorizez câte au hârtie și de la ce nivel în sus încep să aibă. În Iordania este dezastru, nici locurile mai scumpe sau unde îți iau 26 de euro să intri în mare nu au hârtie igienică. Nota e cam 2 și ceva din 10. (P. S. Campioana mondială este Japonia, fundul Etiopia – nici în aeroport nu aveau. România stă bine momentan, acum 20 de ani eram dezastru, măcar aici putem zice că am progresat).

La biserica Madaba și pensiunea adiacentă, Ironia situației, de fapt nu mai aveau nici aici hârtie igienică pe rolă.

Siguranța, poate în compensație cumva, nu este o problemă. Forțe de securitate sunt peste tot. Iordania a avut un singur atentat mai serios în ultimii 20 de ani. Este cea mai sigură țară arabă din zonă, nu că ar fi multe vizitabile, dar… Unul din motivele pentru a vizita Iordania curând este fix acesta, nu se știe când poate începe ceva conflict care ar face țara nevizitabilă.

Sunteți în siguranță. Ultimul model de SUV Ford .

Datorită Petrei, Iordania este o țară care nu poate fi lăsată nevăzută. Mergeți, dar cu mare atenție, fiți pregătiți și informați. Una dintre ideeile centrale ale călătoriilor mele, este sa arăt cum se poate vizita ceva pe cont propriu, însă, în cazul Iordaniei, trebuie să merg în contra principiului, deoarece vizita cu o agenție este de preferat fiindcă poate salva o sumă de stress și chiar și ceva bani.

 

Răzvan Vulpea călătoare