CAPITOLUL I Cadrul geografic
1.1. Aşezare
Localitatea se află în partea de nord a judeţului Dâmboviţa pe terasele râului Ialomiţa la 6 km nord de paralela de 45 de grade latitudine nordică, între meridianele 25 şi 26 de grade, la 5 km sud de oraşul Pucioasa şi 18 km nord de municipiul Târgovişte, cu care va avea legături strânse.
Comuna se învecinează la nord cu oraşul Pucioasa, la est cu comuna Glodeni, la sud cu comuna Vulcana Pandele1, iar la sud-est cu comuna Doiceşti. (imaginea nr.1)
Râul Ialomiţa a creat, de-a lungul timpului, trei platforme pe care se întinde comuna: platforma Mlăcilor (Mare şi Mică), vatra satului şi lunca râului. Locuinţele oamenilor s-au concentrat în vatra satului, în vreme ce pe platformă se practica agricultura. Aici, pe întinse suprafeţe se cultivau cereale (porumb în special, mai rar grâu), cartofi, plante furajere (trifoi, lucernă, mătură) şi se plantau pomi fructiferi (pruni şi meri)2.
Hotarul localităţii dinspre sud-vest este mărginit de câteva dealuri înalte3, acoperite cu păduri de esenţă tare (stejar, fag, carpen), iar spre est se află dealurile ce se întind spre Glodeni4.
Aşezarea geografică în Subcarpaţii de Curbură, la o altitudine de 380-400m, a favorizat dezvoltarea comunităţilor umane în această zonă din timpuri foarte vechi5. Terasele erau cultivate cu cereale şi pomi fructiferi, lemnul pădurilor era la îndemână, în vreme ce pe malul Ialomiţei se crease o cale de comunicaţie cu zone învecinate şi mai îndepărtate care asigurau schimbul produselor, dar şi al ideilor6.
Clima temperat-continentală a favorizat şi ea dezvoltarea localităţilor în această zonă7, fără să fie de-a lungul timpului crivăţ, inundaţii şi secetă prelungită. Numai în ultima vreme8, odată cu tăierea masivă, la ras chiar, a pădurilor de pe dealurile din jur, au apărut dezechilibre, cum ar fi seceta, canicula şi eroziunea versanţilor dealurilor.
1.2. Reţeaua hidrografică
Localitatea este străbătută de la nord la sud de către râul Ialomiţa, care intră la Pepinieră şi o părăseşte la fosta unitate militară de la Lăculeţe9.
Afluenţii acestuia sunt: dinspre stânga pârâul Bizdidel, iar dinspre dreapta câteva pâraie mai mici, numite de localnici „vâlcele”. Acestea sunt: a Văii lui Pătru, a Hotarului10, a Priporului, a Cârlionţului, a Mlăcii Mari, Vulcăniţa11.
Există şi două lacuri, al „Zmeului”12 şi al „Porcului”13 aproape secate astăzi. Despre primul, circula în sat o legendă, care spunea că prin secolele al XVI-lea-al XVII-lea, în urma atacurilor turcilor asupra Târgoviştei, s-ar fi refugiat la noi fata unui mare boier, iar trăsura (în care se afla tezaurul personal) cu fata şi vizitiul s-ar fi răsturnat în lac.
Pe dealurile ce străjuiesc satul se află şi câteva fântâni, dintre care una cu apă sărată, situată la „Saramură”, pe drumul spre Glodeni. Apa de aici era folosită pentru conservarea verzei şi a murăturilor. Fântânile au o apă limpede şi rece, fiind apreciate de sătenii ce urcau în Mlacă pentru muncile agricole. Ele se află la coada Obârşiei, la Gura Cârlionţului, la Fântâna Rece.
Izvoare se găsesc şi în vatra satului, apreciate de trecătorii însetaţi. La Gura Văii, se află „şipotul”, canalizat la începutul secolului trecut14, ce-şi oferă cu generozitate undele cristaline tuturor15. Mai există izvoare pe Hoagă, lângă lotul şcolii şi altul, mai puţin cunoscut, aflat pe „mal”, în malul râului Ialomiţa, unde copil fiind, mă jucam adesea cu prietenii pe lângă acesta.
Se mai află în sat şi fântânile publice, în număr de circă 100 în urmă cu un secol, abia 20-30 astăzi. Iniţial, toate acestea aveau cumpănă16, dar acum aceasta a fost înlocuită cu un alt mecanism.
Tot mai mulţi localnici şi-au săpat fântâni proprii în gospodării sau sunt conectaţi la reţeaua de alimentare cu apă de la barajul Pucioasa, care, prin staţia de tratare a apei, pătrunde în sat şi ajunge în bazinele de la Tânganu şi apoi în centru, de unde se ramifică pe toate străzile secundare. De aici, conducta trece în Vulcana Pandele.
Daniel Diaconescu
Va urma.
