La 15 octombrie 1922, au avut loc la Alba Iulia, ceremoniile de încoronare ale lui Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen (1914-1927), ca rege al tuturor românilor şi a Mariei, ca regină. Serbările au debutat în Catedrala episcopală din Alba Iulia, numită de atunci „A Reîntregirii”, când a fost sfințită cu acea ocazie de Mitropolitul – Primat al României – Dr. Miron Cristea.
Catedrala episcopală din Alba Iulia, a fost construită într-un timp record de numai un an si jumătate (1921-1922), sub conducerea arhitectului V.J. Ștefănescu , având ca model biserica Domnească a lui Petru Cercel din Târgoviște , pictura fiind executată de Costin Petrescu.
La ora 9:15 a intrat în gara din oraș, trenul regal ce venea de la Sinaia și în care se aflau suveranii şi ceilalţi membri ai familiei regale.
Aceştia au fost întâmpinaţi de primarul oraşului Alba Iulia cu tradiţionala pâine şi sare şi cu următoarele cuvinte: „Majestăţile Voastre, vă rog să-mi permiteţi ca să vă salut în numele locuitorilor oraşului Alba Iulia, să vă urez «bun venit» în cetatea sfântă care a primit şi a adăpostit şi pe marele voievod Mihai”.
Ceremonia încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, a fost relatată pe larg în presa vremii, aceasta debutând la ora 9,45 cu o Sfântă Liturghie săvârsită de un sobor de Ierarhi, preoți si diaconi, în frunte cu Mitropolitul-Primat, Dr. Miron Cristea. După sfințirea coroanelor regale – cea de otel, provenit dintr-un tun capturat la Plevna și purtată de Regele Carol I și cea nouă, de aur, a Reginei – cei doi Suverani au îngenunchiat în mijlocul noii catedrale, iar Mitropolitul a rostit rugăciunea pentru încoronarea Regelui Ferdinand I, pe care corul, dirijat de M. Chiriac, a repetat-o de trei ori. Pentru acest eveniment important, Regele Ferdinand și regina Maria au purtat mantii special confecționate din catifea și brodate cu fir de aur. Coroana regelui a fost adusă de președintele Senatului, Mihail Pherekyde, iar cea a reginei era ținută de Mihail Orleanu, preşedintele Adunării Deputaţilor, care a rostit următoarele cuvinte: „Anii care au trecut de la suirea Majestăţii Voastre pe tronul neuitatului rege Carol, au mărit strălucirea şi gloria coroanei făurite din oţelul unui tun de la Plevna. Coroana pe care aleşii ţării o prezintă Majestăţii Voastre, este coroana primului rege al României întregite, cu hotarele de la Tisa la Nistru şi la Marea Neagră”.
Coroana regelui era cea din 1881, purtată de Carol I, adăugându-i-se acum trei pietre prețioase, reprezentând cele trei provincii românești care s-au unit la 1 decembrie 1918 cu România — Basarabia, Bucovina și Transilvania. În schimb, Coroana reginei Maria era din aur și cântărea 1.800 de grame. Mult așteptatul moment a fost prezentat pe larg de ziarul „Vremea” din 17 octombrie 1922, când Regele și-a pus singur coroana pe cap, după care, tot el a așezat-o pe cea a reginei: „Regele s-a încoronat singur după obiceiul napoleonian; luând coroana, o așează liniștit și sigur pe fruntea sa. Prin acest gest autocrat, dar binevenit a dat satisfacția că nici președinții Senatului și Camerei, nici primul ministru nu au așezat pe fruntea suveranului coroana, ci însuși regele și-a pus-o în timpul ceremoniei”. Apoi, alaiul oficial a părăsit catedrala și, afară, Regelui si Reginei i-a fost așezată pe umeri purpura și hermina, apoi, pe creștet, au fost fixate coroanele, timp în care, a fost intonat Imnul Regal, iar multimea a izbucnit într-un Vivat emoționant , pe fondul sonor al tuturor clopotelor din oraș care au răsunat cu putere și au fost trase 101 salve de tun. La festivitătile încoronării au luat parte personalităti religioase si civile românesti – între care Primul Ministru Ion I. Brătianu (liberal) cu membrii Guvernului -, precum și numeroși invitați din străinătate – Familiile Regale din Grecia și Iugoslavia, mareșalul Foch, generalul Berthelot, reprezentanti civili si militari ai Aliatilor.
Cu această ocazie, Regele Ferdinand a rostit un discurs emoționant, afirmând , între altele : „Pronia cerească a binecuvântat si, prin bărbătia poporului si vitejia ostasilor, ne-a dat să lărgim hotarele Regatului si să înfăptuim dorul de veacuri al neamului nostru. Punând pe capul meu, într-această stăveche cetate a Daciei romane, coroana de otel de la Plevna, pe care noi si glorioasele lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile si de pretutindeni, prin credinta lor, prin munca si prin jertfa lor, au asigurat unitatea natională, si salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas si o simtire de la Tisa până la Nistru si până la Mare. . . Facă Dumnezeu ca această coroană, asemenea celei a scumpei mele sotii si demnă tovarăsă de muncă si suferintă pentru binele comun, să servească la încoronarea – generatie după generatie – a iubitilor nostri succesori, într-o Românie tot mai fericită si mai glorioasă”.
A doua zi, 16 octombrie 1922, festivitățile s-au desfășurat la București, capitala României, când s-a trecut pe sub Arcul de Triumf, cea mai importantă construcție din București, opera arhitectului Petre Antonescu.
După trecerea pe sub Arcul de Triumf, au urmat Te-Deum-ul din biserica Mitropoliei și defilarea tuturor drapelelor regimentelor Țării , din campaniile 1877-1878 și 1916-1918, precum și cea a celor 10 000 de primari din toate comunele României. Seara, la Cercul Militar din București , regele Ferdinand a oferit o masă la care au participat oficialități române, precum și delegații din mai multe țări, precum Franța, Italia, Spania, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, Danemarca, Belgia, Portugalia, Japonia,între oaspeții de seamă remarcându-se mareșalul Foch, comandantul armatei franceze în timpul Primului Război Mondial, și generalul Henri Mathias Berthelot, șeful Misiunii militare franceze în România (1916-1918).
Material realizat pe baza documentelor si fotografiilor preluate din Arhivele Diplomatice ale Ministerului de Externe
Prof. Dr. Marculescu Cornel