La începutul secolului al XIX-lea, în satul Comișani se găseau aproximativ 50 de bordeie răspândite de-a lungul râului Ialomița, în trei mari zone: în punctul numit Cetate, acolo unde locuia comisul și funcționau grajdurile domnești, în punctul Părul Mătușii, unde se pare că a existat un han, și în zona cunoscută sub numele de Kărămăloaica, acolo unde a fost construită o casă boierească, denumită Cetatea Fetii. Odată cu creșterea numărului locuitorilor în această zonă, administratorul moșiei, clucerul Ioan Mihăilescu (era proprietar și al moșiilor din Lazuri, Bunget și Văcărești), a edificat în satul Comișani în anul 1842 o biserică pentru a veni în sprijinul localnicilor. În plus, pentru a beneficia de cele trebuincioase serviciului divin în aceast sfânt lăcaș de cult ortodox, co-propietara moșiei, Alexandrina D. Florescu, a făcut danii importante, acest lucru fiind consemnat în vechea pisanie a bisericii: „Această sfântă și dumnezeiască biserică în formă de corabie cu turlă, cu hramul Sfinții Voievozi a fost făcută de marele clucer Ioan Mihăilescu și enoriașii comunei la anul 1842; a fost înzestrată cu cele necesare de către proprietara moșiei Comișani de doamna Alexandrina Florescu”.
Revenind la proprietara moșiei Comișani, aceasta s-a aflat în litigiu între anii 1872-1876, cu Ioan Dalles, proprietarul moșiei vecine Bucșani, pentru o porțiune de moșie și hotărnicie. Astfel, la 28 mai 1876, Tribunalul București a stabilit hotarul dintre moșiile deținute de către Ioan Dalles și Alexandrina D. Florescu, prin fixarea unor puncte care au determinat prin măsurare, hotarul între moșia Bucșani a grecului Ioan Dalles și moșia Comișani. Pentru delimitarea exactă a acestor puncte, au fost solicitați în vederea realizării contractului de hotărnicie, inginerii hotarnici Theodor Toncoviceanu și Alexandru Poenaru.
În ceea ce privește arhitectura, biserica din Comișani, județul Dâmbovița, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, are planul în formă de navă, având o singură turlă de cărămidă, lăcașul de cult cunoscând mai multe îmbunătățiri și renovări în anul 1879, când au fost reparate și consolidate temeliile și tencuiala exterioară de către meșterul Ion Bălașcu, apoi în 1912, când a fost înlocuită învelitoarea din șindrilă cu tablă zincată, și în anul 1931, când biserica a fost serios consolidată de către arhitectul italian Eralio Zinelli, pictura a fost refăcută și executată de către Pavel Piscariov, iar biserica a fost sfințită cu acea ocazie de Arhiereu Platon Ploieșteanu. Trebuie menționat faptul că, activitatea antreprenorului italian Eralio Zinelli s-a desfășurat cu precădere în orașul Târgoviște, acolo unde, între anii 1907-1934, a edificat mai multe construcții și clădiri, printre care Turnul de Pază al Pompierilor, casele Augustin Ionescu, C.M. Zappa, Ecaterina Piscupescu, Ștefan Luculescu, Gheorghe Tomescu, Aurora Zinelli și Elisa Carabella.
În curtea bisericii se află câteva morminte ale unor personalități locale, cum ar fi mormântul celor doi copii ai proprietăresei moșiei: Mariana Florescu si Constandin Dimitrie Florescu, ambii copii, morți la o vârstă fragedă; cel al lui Ion Rădulescu, primul învățător din Comișani, precum și cel al familiei preotului învățător Nicolae Popescu.
Prof.dr. Cornel Mărculescu
