You are currently viewing Regimentul III Dâmbovița nr. 22 Infanterie , un regiment de eroi (1830-1944)

Regimentul III Dâmbovița nr. 22 Infanterie , un regiment de eroi (1830-1944)

  • Post category:Istorie

Celebra unitate militară, denumită la înființare în anul 1830 în localitatea Coțofeni, județul Dolj, Regimentul III Linie, avea să aibă parte de o istorie tumultoasă prin participarea, începând cu anul 1848, la toate evenimentele naționale importante. Regimentul a fost  înfiinţat prin Înaltul Decret nr. 1163 din 5 aprilie 1880, sub titulatura de Regimentul de Dorobanţi Dâmboviţa nr. 22, și a funcţionat în garnizoana Târgovişte având ca district de recrutare teritoriul fostului judeţ Dâmboviţa. Sub această denumire a creat arhivă o perioadă relativ scurtă deoarece, în anul 1891, prin Înaltul Decret nr. 2329 din 11 iulie 1891, în urma contopirii sale cu Regimentul 3 Linie (desfiinţat), unitatea nou formată s-a numit Regimentul al III-lea Dâmboviţa nr. 22 preluând tradiţia de luptă şi drapelul unităţii desfiinţate.

Cazarma Reg. 3 Linie Nr.22 Târgoviște
Cazarma Reg. 3 Linie Nr.22 Târgoviște

Istoria i-a hărăzit un drum de pregătire militară pentru luptă foarte complex, desfășurat nu numai în garnizoana de reședință ci și în diferite zone ale  țării din Oltenia, Muntenia, Moldova și Basarabia. În urma participării  la Revoluția de la 1848 în București, în Războiul ruso-turc din 1853-1854 (cu un batalion de infanterie) la confruntarea militară de la Constanglia în 1863, în Războiul de Independență, 1877-1878, în al Doilea Război Balcanic, 1913 și în Primul Război Mondial, istoricul regimentului consemnează 1800 de eroi, majoritatea dâmbovițeni. Mobilizarea generală a armatei din 14 august 1916, a găsit regimentul inclus în compunerea Grupului de Acoperire Bran, participând ulterior în toamna anului 1916  la ofensiva pentru eliberarea Transilvaniei şi la luptele în apărare de pe Valea Prahovei. Deşi a suferit pierderi numeroase atât în efective cât şi în materiale, regimentul nu a fost retras pentru reorganizare rămânând, ca de altfel toate unităţile Armatei a 2-a, să apere frontul din sudul Moldovei. Deosebit de importante sunt evenimentele care vorbesc despre condiţiile vitrege în care s-a efectuat reconstituirea pe baze moderne a unităţii, despre particularităţile sectorului de front repartizat, despre participarea regimentului la eroicele lupte de la Mărăşti şi Oituz din iulie-august 1917 şi mai ales despre eroismul soldaţilor şi ofiţerilor săi.

Ofițerii Regimentului III Dâmbovița nr. 22 la Monumentul Eroilor de la Teiș

Drumul de luptă avea să continue și în cel de-al Doilea Război Mondial, cu sacrificii importante în luptele pentru eliberarea Basarabiei, la Odessa (1941) Cotu-Donului (1942) și în Moldova în vara anului 1944. La data de 7 septembrie 1944  ajunseseră la  partea sedentară din Târgoviște majoritatea efectivelor din care lipseau 5 ofițeri activi, 14 ofițeri de rezervă, 9 elevi adjutanți, 9 subofițeri activi, 10 subofițeri de rezervă.

,,Din trupa recuperată  la P.S.au ajuns 1802, iar restul morți și răniți în luptele până la declanșarea armistițiului și ultimii prinși în urma operațiunilor trupelor ruse, care au ținut seama de încheierea armistițiului”.

S-a trecut la o nouă mobilizare a unității, astfel încât, ,,Regimentul urma să fie refăcut cât mai urgent posibil, pentru ducerea luptei alături de Armata roșie, contra germanilor și ungurilor din Ardeal”.

Au fost trimise adrese la toate posturile de jandarmi pentru a pune în vedere ostașilor înapoiați de pe frontul din Moldova să se prezinte la Regiment. În zilele următoare au revenit ostași care luptaseră pe frontul din Moldova, 142 la 9 septembrie 1944, 135 la 11 septembrie, 18 la 14 septembrie 1944.

La data de 16 septembrie 1944, ,,Regimentul reconstituit și dotat cu multă trudă, era gata de deplasare, a patra oară, pentru desrobirea Transilvaniei”. Conform unui ordin special al Corpului 5 Teritorial, Regimentul 22 Infanterie, la 17 septembrie 1944 a început deplasarea prin marș spre Brașov, sub comanda maiorului Duma Vasile, pe itinerariul: Teiș-Brănești-Țâța-Moroieni-Sinaia-Brașov, în trei etape. Marșul s-a  executat pe jos ,,în perfecte condițiuni”. S-a observat manifestarea de simpatie și multă încredere a întregii populații dâmbovițene, care a întâmpinat coloana cu flori, fructe, mâncare, etc”

După cantonări, în noaptea de 17/18 septembrie 1944 în localitatea Moroieni, în cea din 18/19 la Poiana Țapului, regimentul a executat etapa a treia de marș pe o distanță de 45 Km, până în zona Brașov, localitatea Sâmpetru unde a ajuns în ziua de 19 septembrie 1944 ora 19.00. Efecivul unității era de 60 ofițeri, 46 subofițeri, 1580 tupă, 165 cai și 55 de căruțe.

Monumentul Eroilor de la Teiș (1905)

În zona amintită unitatea a început pregătirea pentru luptă, desfășurându-se exerciții tactice, trageri cu diferite categorii de armament, aplicându-se diferite măsuri de asigurare a acțiunilor de luptă. S-a destinat o companie de pușcași pentru paza exterioară a orașului Brașov, precum și a satului Stupinele ,,contra eventualelor atacuri ale parizanilor, parașutiștilor, elementelor răzlețe din armata germană”și un pluton de pușcași pentru paza localității Herman.

La data de 25 septembrie 1944, s-a prezentat în zona arătată colonelul Octav Cogălniceanu, comandantul regimentului târgoviștean, care fusese reținut în ziua de 28 august de către Armata a 40-a Rusă, care  la 15 octombrie 1944 a fost mutat la Marele Stat Major, la comanda Regimentului fiind numit colonelul Tomescu N. Tănase.

Regimentul a fost desfiinţat la 1 noiembrie 1944, predându-şi arhiva, efectivele şi materialele din dotare Regimentului 4 Infanterie, în conformitate cu prevederile Instrucţiunilor Speciale de reorganizare a armatei nr. 70200 din noiembrie 1944. Trei zile mai târziu, s-a primit Ordinul Diviziei 13 Infanterie Nr.710.700/1944, prin care se preciza că ,,Regimentul 22 Infanterie se desființează, vărsând Drapelul, personalul și întreaga avere Regimentului 4 Dorobanți Pitești. Această operațiune se va termina la  15-20 decembrie”.

În acest ordin,  se preciza că unitatea înainte de desființare va executa ,,o operațiune de curățire a Munților Buzăului de hoardele de dezertori germani și unguri, precum și de foștii prizonieri sovietici evacuați din lagăre, cari terorizau populația din acea zonă”.

După primirea Ordinului de operații nr. 2 (vineri 10 noiembrie), în care se detaliau misiunile, pe direcții și localități, cu modalități de ,,cercetare și curățire”, la 10 noiembrie acesta a fost contramandat.

În ziua de 15 noiembrie 1944, unitatea târgovișteană a început deplasarea prin marș pe jos către Târgoviște pe itinerariul cunoscut: Sâmpetru-Brașov-Predeal-Sinaia-Moroieni-Pucioasa-Târgoviște și la 11.00, în seara zilei de 17 noiembrie 1944 a intrat în cazarma pe care o părăsise exact cu două luni în urmă.

Reînfiinţat la 1 august 1949 conform Tabelei de Efective Model A nr. 2005/1949, regimentul şi-a păstrat titulatura până la 27 noiembrie 1951 când a fost renumerotat şi a devenit Regimentul 134 Infanterie, conform Ordinului Marelui Stat Major nr. 00319531/1951.

In toamna aceasta s-au implinit 190 de ani de la înființarea celebrului regiment.

 

Col.(r) Gheorghe Șerban

Prof.dr. Cornel Mărculescu

Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, filiala „Mihai Viteazul” Dâmbovița.