„În 1907, Alexandru Averescu, ministru de război, este responsabil de reprimarea răscoalei țărănești, numărul real al victimelor fiind probabil spre 2.000 de țărani. Am scris, în mai multe rânduri, că numărul (fals, de altminteri!) care s-a înstăpânit în epocă, pentru a fi apoi preluat de comuniști și impus în istoriografia regimului impus de sovietici era de 11.000 de victime.

Naționaliști de mucava și rezerviști care iubesc istoria pe sărite (dar cu ridicole aere de istorici „titrați” după lectura a două-trei articole prin reviste de popularizare!) se dau de ceasul morții că Brukenthal are, acum, statuie în Sibiu, după ce i-ar fi tras pe roată pe Horea și Cloșca, dar își umflă nările și își iau avânt oratoric atunci când vine vorba de mărețul mareșal Averescu. Acela al cărui nume e împrumutat multor străzi și bulevarde, mari unități militare și structuri ale statului, cu busturi pe unde s-a putut.

La noi, se vede bine, istoria nu e „pe bază de țărani” decât acolo și când ne convine… Sau, poate, în opinia lor „calificată”, pe țăranul român trebuie să-l ucidă românii, domnule, nu străinii!”

Florin Șperlea „

Fragment preluat  din Observatorul Militar