Biserica din Bărbulețu, județul Dâmbovița, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost ridicată de Radu Crețulescu între anii 1662-1663, fiind reparată și zugrăvită în 1819.
Biserica a fost edificată în tip de plan dreptunghiular, cu turla-clopotniță octogonală pe pronaos, așezată pe o bază pătrată. Pronaosul este pătrat, acoperit cu o calotă pe pandative și arce laterale pe masive de zidărie, luminat de trei ferestre. Naosul este pătrat, acoperit cu o calotă pe pandantive şi arce laterale pe masivi de zidărie, luminat de două ferestre dispuse spre Nord şi Sud.
Altarul este la exterior poligonal şi semicircular la interior, acoperit cu o semicalotă şi luminat de o fereastră în ax.
Faţada exteriorului este împărţită în registre inegale de un brâu. Pe latura de vest are doi contraforţi ce arată influenţa bisericii Stelea din Târgoviște.

În plus, din pisania bisericii, mai aflăm că „Această sfântă biserică fiindu veche, făcută de D. Radu Creţulescu vel Logofăt, deci rămânând descoperită şi căzută tencuiala şi văzându d. Polcovnicu Panaitu, au căzut cu rugăciune la biv-vel Ban Constandin Creţulescu și i-au dat lei 500 şi au ajutat Şi d. Polcovnicu şi cu alţi cari s’au milostivit ca să fie spre pomenire în veacu amin, leat 1819, Noembrie 2. Ear acum la leat 1855 s’au meremetisit ocol tencuiala şi un rând de sfinţi şi au ajutat lăcuitorii acestui sat, 1855 Iunie 15”.

În curtea bisericii din Bărbuleț, județul Dâmbovița, se află placa funerară a Colonelului Arnold von Iacobson, un german din Curlanda de religie evanghelică, care se remarcase în războaiele napoleoniene, apoi ajungând în Principatele române în timpul războiului ruso-otoman din 1828-1829, şi ulterior devenind adjutantul generalului rus Pavel Kisseleff.
În calitate de colonel, Arnold von Iacobson a contribuit la punerea bazelor armatei româneşti în timpul domnitorului Ţării Româneşti, Alexandru D. Ghica ( 18 iulie 1834 – 14 octombrie 1842), când a fost înfiinţat Ştabul Domnesc (Statul Major Princiar), îndeplinind funcţia de aghiotant al domnitorului între anii 1839-1841.
De numele lui Arnold von Iacobson se leagă şi înfiinţarea unei Societăţi de Agricultură, în cadrul căreia, era ales în funcţia de vice-preşedinte al societăţii, a unei ferme model în Pantelimon şi o şcoală, ca o iniţiativă a lui Petrache Poenaru şi cu sprijinul lui Ion Cîmpineanu, a banului Mihail D. Ghica, fratele domnului, dr. I. Zucker şi dr. Mayer, medicul Curţii Domneşti, unde, alături de Scarlat Rosetti şi Ion Câmpineanu, a susținut cursurile de agricultură şi silvicultură.

În anul revoluţionar 1848, Arnold von Iacobson a devenit  aghiotantul domnitorului Gheorghe Bibescu (1842-1848), iar în 1853 a intrat în posesia unei moșii în zona Bărbulețu-Râu Alb, județul Dâmbovița.
Colonelul Arnold von Iacobson a fost căsătorit cu Ana Karpoff (1798-1878), născută în orașul Nicolaiev, din guvernământul Kerson, care a avut parte de o educație aleasă, fiind vorbitoare de limba franceză (limba română știa foarte puțin). Polcovniceasa Anna Iacobson a fost „Directorița Pensionatului Domnesc de Demoazele”, adică a Şcolii Centrale de fete din Bucureşti între anii 1852-1857, aceasta fiind solicitată pentru preluarea funcției încă din iunie 1851, de către Petrache Poenaru, în numele Eforiei Școalelor.

Arnold von Iacobson a avut împreună cu soția sa Anna Karpoff, șapte copii: trei băieţi şi patru fete (Ecaterina, Olga, Maria şi Sofia), în timp ce băieţii s-au aflat mai mult sau mai puţin în slujba Rusiei ca  diplomaţi. Fiica cea mare, Ecaterina, a fost la rândul ei, directoare a Azilului „Elena Doamna” din București, după moartei doamnei Davilla în anul 1874.

Victor Iacobson, decedat în octombrie 1873 şi înhumat în Cimitirul Bellu din Bucureşti, a îndeplinit funcţia de secretar al Agenţiei Diplomatice Ruse la Mostar, în timp ce Voldemar (Vladimir) şi Alexandru au activat şi s-au stabilit în România. Voldemar (Vladimir) Iacobson (1834-1894), a activat ca inginer hotarnic, cumpărând în 1882 de la Zinca Zărăfeasca moşia Bărbuleţ – Râu-Alb din judeţul Dâmboviţa, conform Ordonanţei Tribunalului Dâmboviţa nr. 583 din 17 noiembrie 1882.

Al treilea băiat, Alexandru Iacobson, fiind vorbitor de rusă, franceză şi germană, s-a aflat întreaga viaţă în slujba diplomaţiei ţariste, funcţionând în calitate de consul la Iaşi şi Bucureşti, drept care a fost şi decorat ulterior de  Ludovic al IV-lea de Hessa cu ordinul Sf. Filip la 30 iulie 1877, şi cu cel de cavaler al ordinului Coroana României de către regele Carol I la 16 august 1882. La Bucureşti, a deţinut funcţiile de cancelar al agenţiei ruse în perioada 6/22 februarie 1868 – 4/22 septembrie 1870, şi secretar al legaţiei în perioada 4/22 septembrie 1870 – 10-22 septembrie 1873.

În perioada în care a fost cârmuitor la Brăila, se pare că Arnold von Iacobson a întemeiat în judeţul de la malul Dunării un sat de „germani” de confesiune protestantă ca şi el, pe care l-a denumit simbolic Iacobson, aşezare care s-a menţinut în catagrafia judeţului până în jurul anului 1918. Conform documentelor istorice, în curtea Bisericii „Sfantul Spiridon” din Brăila, atestată documentar în anul 1820, a existat un monument de marmură care avea sculptată următoarea inscripţie: „A la memoire du Colonel et Chevalier Arnold Iacobson, gouverneur de Braila”, necunoscându-se şi dacă fostul guvernator decedat în anul 1849, era înmormântat în curtea bisericii sau monumentul funerar a fost adus din cimitirul aflat în apropiere.

Polcovnicul Arnold von Iacobson, a fost un însemnat cavaler din armata rusă, posesor a mai multor ordine, din care amintim : Ordinul Sf. Ana clasa a II-a, Ordinul Sf. Vladimir clasa a IV-a cu medalia campaniei anilor 1828 şi 1829, Ordinul Crăiasei Prusiei pentru merit şi cu otomanicescul Ordin Ostăşesc în brilianturi”.

Surse:

-Serviciul Județean al al Ahivelor Istorice Naționale Dâmbovița;

-Gheorghe Bibescu, Domnia lui Bibescu. Legi şi decrete 1843-1848, tom II, Tipografia Curţii Regale  F. Göbl, Bucureşti, 1894;

-Nae A. Vasilescu, Schiţe istorice şi administrative. Oraşul şi Judeţul Brăila, odinioară astăzi, Publicate cu ocazia Expoziţiei naţionale din anul 1906, Brăila, Editura Întâia Tipo-Litografice P.M. Pestermagioglu;

-Elena Rădulescu Pogoneanu, Şcoala centrală de fete din Bucureşti, în „Boabe de Grâu”, Editura Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Bucureşti , Anul V, nr. 12, Decembrie, 1935;

-Gheorghe Bezviconi, Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse. Din cele mai vechi timpuri până la mijlocul secolului XIX, Bucureşti, 1962;

-George Potra, Petrache Poenaru ctitor al învăţământului în ţara noastră 1799-1875, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1963;

-Mihai Gabriel Popescu, Bărbulețu Dâmbovița. Documente, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 1999;

-Gica Pehoiu, Mihai Oproiu, Almanachul Dâmboviței 1912, Editura Transversal, Târgoviște, 2008;

-Luminiţa Gavra, Statul Major Princiar şi al oştirii (1830-1865), în: „Document. Buletinul Arhivelor Militare”, nr. 1 (47), Bucureşti, 2010;

-Silviu Miloiu, România şi Ţările Baltice în perioada interbelică, ediția a II‐a (e-book),   Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012;

-Cornel Mărculescu, Fatumul dâmbovițean al familiei Iacobson, în „Curier. Revistă de cultură şi bibliologie”, An XX, Nr. 1 (39), Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2014.

Prof.dr. Cornel Mărculescu