Georgia. Stai pe plajă la Mamaia și te uiți peste mare. Diametral opus este Georgia, atât de aproape, practic un vecin și totuși, atât de puțin cunoscută. Am întrebat lumea despre Georgia. Mulți nu au habar nici că mai există. În schimb, cei care știu, tind să o asocieze cu Stalin. Nici în România nu este excepție, deoarece se vorbește puțin despre Georgia. La rândul meu, nu știam la ce să mă aștept. Știam că este frumoasă și specială, că fusese perla turismului sovietic. Așteptările au fost depășite cu mult. O consider cea mai sub-evaluată și nedescoperită țară din spațiul european. Georgia este aproape, nu e scumpă, ci este chiar foarte sigură. În afară de ruși și polonezi, se pare că nimeni nu a descoperit cu adevărat țara asta. Dacă ar fi să concentrez în trei cuvinte Georgia, aș alege munții, mâncarea și identitatea. Caucaz sunt cei mai frumoși munți pe care i-am atins, aici fiind incluși în această comparație Munții Himalaya, Anzi și Alpi. Probabil că sunt subiectiv, însă, în articolele viitoare o să elaborez.

Georgia, Armenia și Azerbaijan sunt cele trei țări care compun regiunea „Caucaz”. Unii spun că Europa, chiar pe undeva pe aici se termină, iar eu am tendința să fiu de acord. Pe Azerbaidjan nu aș băga-o în Europa. Munții Caucaz formează un zid la nord, despărțind cele trei țări de Rusia. Marea Neagră și Marea Caspică sunt iar bariere naturale, la vest și respective est. Spre sud este pământ normal, Iran, iar spre sud-vest Turcia. Cu harta nu se știe nici acum la 25 de ani de la desfințarea Uniunii Sovietice care este realitatea. Abkhazia, o regiune extraordinar de frumoasă de la Marea Neagră, este practic independentă,  dar Georgia o consideră o provincie și o pune drept parte a Georgiei pe hărți. Ossetia de sud, o regiune de munte, la fel, este de fapt independentă, dar apare ca provincie georgiană.

Cu identitatea este la fel de complicat. Pe de-o parte, Georgia este o țară cu o istorie de mii de ani, cu o limbă care nu se aseamană cu nimic și un alfabet imposibil. Țara este compusă din grupuri etnice definite în era medieval, care se consider totodată entități separate. Nu am auzit pe cineva să spună că este georgian în zona de munte. Se referă la ei înșiși, ca fiind drept kazbegi, svaneti sau tusheti. Pe cealaltă parte, Georgia este o țară reinventată în ultimii 25 de ani. Parte din „re-ul” ăsta, a fost de fapt, re-denumirea. În limba națională se cheama „Sakartvelo”, majoritatea vecinilor o știu de Gruzia, adică denumirea din era sovietică. Independența i-a adus un nume nou, cel de Georgia, după Sf. Gheorghe / George, Sfântul țării. Sfânt pe care îl sărbătoresc de două ori pe an, acest fenomen fiind unic în lume. Ideea a fost ca numele să sune cât mai european. O idee neinspirată totuși, doarece toată lumea o confundă cu statul american cu același nume. În căutarile pe internet, este dezastru, totdeauna apare ceva din Georgia americană. Drapelul țării, altă parte a reinventării, este de fapt simbolul unui partid politic care era la putere în perioada aceea.

Descrierea de sus ar putea da impresia că Georgia este un fel de țară bananieră. Nu este deloc așa, chiar este foarte stabilă și normală, sigura și „pe stil vechi”. Relațiile umane suplinesc carențele din sistem unde apar. Adică, dacă nu găsești ceva, întrebi și aproape sigur cineva te ia de mană și te duce. În afara condusului și hărțuirii femeilor (anticipez), absolut nimic nu prezintă pericol. Orașele și satele arată ca prin România și Bulgaria, excepție făcând capitala Tbilisi.  Șoselele mai au câte o groapă, dar sunt practicabile, câini vagabonzi sunt, dar îi întâlnești rar. Condusul este extrem de agresiv, dar se poate conduce, data viitoare o să merg cu mașina. Cerșetori multi, se pare că este o tradiție georgiană. Cel mai insistent cerșetor pe care îl găsisem până să merg în Georgia, fusese un puști de 10-11 ani în Mumbay, care s-a ținut după mine aproape 3 km. În fața mega-bisericii din Tbilisi, recordul a fost bătut tot de un puști  de vreo 10 ani, care timp 30 de minute m-a bătut la cap, a plâns, s-a trântit pe jos, la un moment dat chiar a început să urle ca lupii. Un copil blond, perfect normal fizic și psihic dar cu o educație mai aparte se pare.

În general, Georgienii sunt ospitalieri și prietenoși. Totuși, există o latură mai închisă. Sunt mai puțin comunicativi ca vecinii armeni, mai „scurt și la obiect”. Lumea pare cam fixistă, extremistă, chiar supărată pe viață. Câteva exemple aleatorii…Într-un autobuz în Tbilisi, din nefericire nu mergea aerul condiționat. Brusc, s-a iscat o mini revoltă, în care lumea tot striga, iar  șoferul și el striga înapoi. Un domn de vreo 65 de ani, atât de absorbit era cu protestatul, încât a uitat să mai coboare la stația lui. La graniță,  la ultima ieșire, s-a luat aia de mine că e foaia de plastic de la pasaport ușor crăpată. În centrul orașului Tbilisi, un băiat de 20 și ceva de ani, cât se poate de normal și bine îmbrăcat, cu o banderolă cu o svastică pe braț. În compensație, pot enumera foarte multe situații, unde comportamentul oamenilor a fost mai bun și prietenos decât s-ar fi cuvenit…

Caucazul nu este Europa, dar nici Asia. Relațiile dintre sexe sunt o amestecătură stranie între Occident și Orient. O americancă „expatriată” în Georgia, mi-a explicat cum e treaba. Fata este una dintre miile de profesori de limba engleză importați recent, ca să predea tineretului georgian. Însă, problema este destul de complexă. Pe de o parte, bărbații se cred macho, genul de macho estic, brut… Aveau reputația asta și pe timpul U.R.S.S. Pe de altă parte, femeile sunt controlate. Fiecare are un patroni, tata, frate, etc care are misiunea să se asigure că gogo, fata, e cuminte și se mărită virgină. Data de „expirare” a femeilor este de 25 de ani, mult considerabil mai mică decât în restul țărilor fost sovietice, unde a ajuns pe la vârsta de 30 de ani. Georgia nu este ceea ce pare. Lumea are trăsături europene, e îmbrăcată și tunsă modern (plin de bărbi de hipster), umblă la baruri și discoteci, etc. Dincolo de aparență, societatea este extrem de conservatoire, unde femeile străine automat devin țintă. Domnișoara profesoară îmi spunea că sunt multe cadre didactice de sex feminin care au lăsat predatul și au plecat acasă din cauza atenției nedorite.

Hărțuirea sexuală este un subiect de discuție la modă. Am trăit foarte mulți ani într-o țară, S.U.A., în care am văzut mult abuz al femeilor la capitolul ăsta, și de aceea sunt sceptic. Contrar așteptărilor mele, scepticismul s-a diminuat în Georgia. Dacă exista o societate campioană la așa ceva, nu este nici India, nici orice țară arabă – este Georgia. Ai în acest sens, exemple la tot pasul și aici. De exemplu, trei rusoaice se pun la masa vecină la o terasă. Nu se așează bine, că vin niște georgieni din senin și se așează fix lângă ele la masă. Rusoaicele că nu, că nu știu ce, dar nici vorbă să plece. Alt exemplu…Mergeam pe stradă cu un irlandez și o rusoaică de vreo 26 de ani, o bibliotecară care nu arăta deloc a bibliotecară. La un moment dat, oprește o mașină cu trei georgieni și o întreabă dacă nu vrea să urce. Ea le răspunde în rusă, că este a treia invitație pe ziua respectiva și că nu este interesată. Ei insistă…

Până acum am scris pe un ton mai negativ și nu este corect.  Georgia are mult mai multe positive, decât negative. Și pozitivele care sunt, tind să fie de top mondial absolut. Una dintre ele, după cum precizam și mai sus, este mâncarea. Este inexplicabil cum o țară atât de mică, atât de rurală și dintr-o așa zonă, poate să aibă bucătăria pe care o are. La zonă, mă refer la faptul că nu se compară sub nici o formă cu vecinii, în afară de Turcia, care Turcie, este și ea top la bucătărie. Armenia și Azerbaidjan sunt nesemnificative pe lângă Georgia, Rusia cât este ea de mare, nu se apropie nici pe departe. Am auzit asta de la câteva rânduri de ruși, inclusiv un aspect, că cele mai bune restaurante din Rusia sunt cele georgiene. Varietatea este extraordinară, un simplu exemplu, pâinea, în orice brutărie este de multe feluri și forme, și este cea mai bună pâine pe care am mâncat-o vreodată. Inventivitatea la fel, niciodată nu te plictisești mâncând în Georgia. Orice fel de mâncare, oricât de simplă, este la sperlativ.

Mâncarea vegetariană este omniprezentă și foarte bună, în afară de India, unde nu cred că mai există vreo țară mai bună pentru vegetarieni. Pe parcursul șederii mele în Georgia, poate o să menționez ce am mai mâncat, sau poate o să scriu și un articol, legat strict despre mâncarea georgiană. Concluzionând, Georgia este o țară care merită alocate multe articole. Introducerea aceasta a fost foarte generală, dar necesară, pentru că țara în ansamblul ei, este relativ necunoscută. Cu timpul, o să intru în detalii, în special cu munții.

Răzvan Vulpea călătoare