Bătălia de la Mărășești, ce a început în ziua de 24 iulie 1917 și a durat până la 12 august 1917, a reprezentat un punct de cotitură în contracararea și stoparea acțiunilor ofensive germane și austro-ungare de pe frontul din Moldova.
Acțiunile militare s-au desfășurat pe Frontul Român, în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu – Mărășești.
Obiectivul strategic al Puterilor Centrale era spargerea frontului și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu trupele Armatei 1 austro-ungare aflate în ofensivă la Oituz și realizarea unui cap de pod la est de Siret. Obiectivul strategic al Puterilor Centrale era acela de a penetra linia frontului, de a scoate Regatul României din război și de a înainta spre Ucraina, o regiune bogată în produse agricole, vitală pentru a rezolva instabilitatea socială cauzată de penuria alimentară din Germania.
Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației.
Bătălia de la Mărășești a fost una dintre cele mai sângeroase lupte desfășurate în timpul Primului Război Mondial pe Frontul de Est.
Prin sacrificiul a peste 27.000 de ostași români, sub comanda strălucitului general EREMIA GRIGORESCU , Armata I-a Română spulberă atacul armatelor germane și austro-ungare ce voiau ocuparea Moldovei, infirmând afirmația feldmareşalului Mackensen: „La revedere, peste două săptămâni, la Iaşi!” .

În arșița verii, luptând uneori doar în cămăși, fiind numiți de germani „fantome”, suferind de sete și de boli, ostașii români n-au dat înapoi și au reusit să-și apere încă o data ființa națională, pentru că ocuparea Moldovei însemna sfârșitul României ca țară.
Prin durată, proporții și intensitate a fost cea mai mare bătălie de pe frontul românesc pe durata Primului Război Mondial.
„La Mărăşeşti, la nord de Focşani, pe Siret luptele au fost foarte violente. Datorită eroismului trupelor române, mai mult sau mai puţin secondate de câteva divizii ruseşti, această eventualitate a ruperii frontului nu s-a produs încă; duşmanul a putut fi împiedicat să avanseze şi dacă, pe alocuri, a înaintat puţin, în alte sectoare a trebuit să se retragă.
Este incontestabil că germanii au suferit un serios eşec, neputând pune în aplicare, în ciuda pierderilor foarte mari, proiectul lor de invadare completă a Moldovei şi pentru că au avut de întâmpinat, din partea armatei române, o rezistenţă la care nu se aşteptau. Comportamentul acesteia este acum mai presus de orice elogiu…”, raporta, în acele zile, Gustave Boissier, însărcinatul cu afaceri a.i. al Elveţiei în România.
24 iulie- 12 august 1917 este și va rămâne una din marile victorii ale Armatei Române și o piatră de temelie la făurirea României Mari.

Prof. Cristin Petre