Povestea o știe toată lumea. Anne Frank și ceilalți membri evrei ai familiei au stat ascunși timp de doi ani de teama deportării într-un lagăr nazist, în așa numită Anexă dintr-o clădire.
S-au scris cărți, s-au făcut documentare și au apărut nenumărate filme.
În această perioadă dificilă, prin care trecem cu toții, povestea ei a fost folosită ca exemplu pentru cei izolați în case. ”Dacă ea a rezistat doi ani închisă în casă, voi de ce nu puteți?”. Cam așa sunau mesajele scrise sau spuse.
Ea nu a rezistat!
Ea a supraviețuit!
Fiecare zi era un câștig.
Anne Frank era un copil! 13 ani! Anne era o fetiță care s-a văzut pusă în fața întunericului și a ales să găsească lumina: un jurnal. Ea a scris. A scris tot!
Văzutul, nevăzutul, durerea, neputința, umilința sunt așternute cu stoicism pe hârtie de un copil! Un copil care surprinde o lume. Lumea oamenilor mari!
Jurnalul ei e despre oameni obișnuiți, cu multe defecte și probleme nerezolvate. Ochii ei de copil surprind situații amuzante, caraghioase și pline de tâlc. Jurnalul este refugiul ei. Acolo se dezbracă de hainele grele ale traiului zilnic și rămâne doar ea. Ea împotriva timpului în care a fost aruncată și lăsată.
Paginile scrise de ea ne fac să ne gândim ce am fi făcut noi într-o situație similară?
Afară- o lume de oameni mari care spulberă vise și vieți și într-o cameră uitată un copil care privește consternat ce se întâmplă afară.
Anne nu pomenește de eroi salvatori, de magie și victoria binelui asupra răului. Ea ne așterne viața, așa cum e ea.
Trăim vremuri tulburi.
Timpul pare că s-a oprit. Lecția lui Anne e simplă: important e să ramâi tu într- o lume care este în dezechilibru. Să găsești fericirea în tine și așa vei putea să o dai mai departe. Ea ne reamintește că doar bunătatea, speranța, optimismul și iubirea ne pot feri de întuneric. Nimic mai mult.
Că doar suntem oameni obișnuiți: “Ce frumoși și buni ar fi oamenii dacă, în fiecare seară, înainte de culcare, și-ar rememora întâmplările zilei și apoi ar analiza cu atenție ce a fost bun și ceea ce a fost rău în ce au făcut.”
Iulia Roșoiu
