• Unele comandamente române dau dovadă de slăbiciune! • Masacrul/pogromul de la Dorohoi. • Deocamdată… Germania temperează zelul revizionist al Ungariei şi Bulgariei!

 Ion Lugoşianu: ,,De trei zile ţara poartă doliu a două provincii dragi… Să cerem în genunchi iertare morţilor cu jertfa cărora se făcuse România Mare”.

   Guvernul român renunță la garanțiile anglo-franceze făcându-și publică intenția de a promova ,, o nouă orientare în politica externă”.• Comunicând acest lucru lui Wilhelm Fabricius, Carol al II-lea face cunoscut că din surse ,,sigure” sovieticii intenţionau să depășească ,,linia de demarcaţie de pe Prut şi să se apropie de izvoarele petrolifere ale României”, că în timpul evacuării Basarabiei şi a nordului Bucovinei ,,s-au produs incidente grave, regretabile, în care trupele noastre au fost insultate, dezarmate şi împiedicate de a se retrage”, că a trebuit ,,disciplină şi sânge rece ca să nu se producă niciun eveniment deosebit”.

 În acest context, suveranul român solicită ,,ajutor” german şi ,,o comisie de instrucţie militară, care va întări şi mai mult legăturile”.

 La scurt timp, ambasadorul german va raporta Berlinului că a făcut cunoscut regelui român că înţelegerea germano-română ,,nu trebuie să conţină nimic care ar putea fi îndreptat împotriva Rusiei”, că fără alianţa germană ,,România este incapabilă de orice acţiune şi este supusă influenţei Rusiei Sovietice” şi că singura salvare consta ,,într-o strânsă alianţă cu Germania”.

  Din Berlin, Joachim von Ribbentrop cere ministrului plenipotenţiar la Sofia să arate regelui Boris al III-lea că Germania era interesată în Balcani doar de problemele economice şi prin urmare doreşte că ,,pacea şi liniştea să nu fie tulburate”.

 Pronunţându-se în favoarea unei ,,rezolvări paşnice” a diferendelor din zonă, şeful diplomaţiei germane mai preciza că Reich-ul manifestă ,,înţelegere deplină faţă de dorinţele revizioniste ale Bulgariei faţă de România” şi atrăgea atenţia că deşi ,,ceasul realizării acestor dorinţe nu a sosit încă” era convins că ,,o soluţionare satisfăcătoare a problemei Dobrogei, în favoarea Germaniei, poate fi realizată numai după restaurarea păcii în Europa”.

  Un mesaj asemănător transmite Joachim von Ribbentrop şi ministrului plenipotenţiar la Budapesta, căruia i se cere să comunice guvernului ungar că, deocamdată, Germania nu era dispusă să acorde Ungariei ,,niciun fel de ajutor militar”, dar că ,,la un timp mai potrivit se poate efectua o revizuire fără a se recurge la forţa armată şi că atunci guvernul Reich-ului va sprijini astfel de cereri revizioniste”.

 Marele Stat Major cere să se evite incidentele cu sovieticii și să se interzică trecerea la vest de Prut a materialelor ridicate de la locuitori.

 Cu toate acestea, trupele aveau să suporte în continuare presiunea, ameninţările, jignirile şi atacurile forţelor sovietice şi ale populaţiei minoritare din Basarabia şi Bucovina.

 În gara Basarabeasca, ofițerii regimentelor 28 infanterie, 3 vânători și 22 artilerie sunt despărțiți de trupă și îndreptați spre Chișinău, unde li s-au confiscat armele și bunurile personale, fiind umiliți de către sovietici și populația minoritară. Apoi au fost închiși în închisoarea din oraș.

 Tot în Chişinău, un ofiţer constată că pe statuia regelui Ferdinand cineva scrise cu cărbune inscripţii de felul: ,,Jos cu el!”, ,,Ai venit în Basarabia să asupreşti poporul!”, ,,Trăiască Stalin!”, ,,Afară cu românii!”, ,,Basarbia e a basarabenilor!”.

 În unele locuri, acest lucru provoacă reacţia violentă a ostaşilor, maiorul Bădălău, consemnând: ,,Din cauza actelor ostile la care s-au dedat evreii din Bucovina şi Basarabia împotriva militarilor români, toată populaţia românească din teritoriul neocupat şi unii militari, grade inferioare mai ales execută represalii contra evreilor; sunt bătuţi, aruncaţi jos din trăsuri etc.”.

 Într-un asemenea context (şi în atmosfera antisemită a epocii), în după-amiaza zilei, la Dorohoi au loc evenimente tragice şi regretabile, provocate de militari români, în cursul cărora sunt ucişi 50 de evrei (34 bărbaţi, 11 femei şi 5 copii). După unele surse numărul victimelor a fost mai mare.

 Ajunse pe linia de demarcaţie stabilită, trupele sovietice încearcă să o depășească.

  La Sculeni, trimit Diviziei 4 infanterie un ultimatum prin care arată că dacă trupele române nu se retrăgeau din capul de pod până la ora 20.00, vor începe ostilitățile. Răspunzându-se că la foc se va răspunde cu foc, au acceptat păstrarea de către români a poziției de dincolo de Prut până la 3 iulie.

 În Bucovina, comunică Brigăzii 1 munte că au ordin să depăşească linia de demarcaţie cu 3 km spre sud. Când i se raportează acest lucru, comandantul Corpului de munte ordonă, cu nr. 10 404, să… nu se opună rezistenţă (!?!). Puţin mai târziu (ora 10.45), au trecut la sud de râul Suceava, la Ropocel, pretinzând că acolo ar fi linia de demarcație. Pentru a evita incidentele, Brigada 1 munte ordonă replierea cu 2-3 km.

 O altă decizie de neacceptat avea să fie luată de Grupul 1 de armate, care a ordonat generalului Iosif Iacobici să anuleze planurile de apărare a oraşului Siret şi să ceară comandantului Corpului 10 armată să continue parlamentările cu sovieticii şi la nevoie să… părăsească localitatea (!?!).

  De trei zile – menționează şi Ion Lugoșianu în ,,Universul” – tara poartă doliu a două provincii dragi. În zeci de mii de case au curs lacrimi amare pe ruinele unui ideal românesc înfăptuit pentru prea puţină vreme. Destinul întreg a trădat un popor vrednic de o soartă mai bună. Să cerem în genunchi iertare morţilor cu jertfa cărora se făcuse România Mare… Astăzi să ne consacrăm toată grija frățească asupra convoaielor de refugiați, care trebuie să-și găsească aici un adăpost prieten și un rost nou în viață; să creștem în sufletele noastre speranța neobosită a reparației care va trebui să vină, fiindcă nicio lume nouă nu va putea ieși din tragedia Europei dacă nu va fi întemeiată pe dreptate și mai ales să ne întoarcem gândurile cu emoție spre acele armate românești care se retrag cu ochii în pământ pe drumurile prăfuite ale Basarabiei”.

Prof. Univ. Dr. Col.(r) Alesandru Duțu