Nicolae Andronescu a fost fiul preotului Androne, căsătorit cu Ana, fata preotului popa Vodă. Preotul Androne a reușit între anii 1768-1769 să zugrăvească din nou cu odoare „de argint”, biserica Sfântul Nicolae, astfel încât, în urma acestei acțiuni, popa Androne a devenit ctitor al acestei biserici, care ulterior a luat numele familiei sale, numindu-se Biserica Sf. Nicolae Andronești. Așa cum reiese din mărturiile preotului Anghel din 10 iunie 1808 înscrise într-o evanghelie, se pare că popa Androne ar fi decedat la 24 martie 1809, și ar fi păstorit la Biserica Sf. Nicolae timp de 43 de ani, ceea ce se deduce că s-ar fi născut undeva între anii 1745-1750.
Fiul acestuia, Nicolae a dăruit „12 minee” bisericii reparate de către tatăl său, fiind interesat să păstreze tradiția de ctitor al Bisericii Doamna  Elina, soția lui Matei Basarsab. Nicolae Andronescu a fost membru al delegației orășenilor târgovișteni care în 1820-1821 a mers la București, cu scopul de a-l determina pe domnitorul Alexandru Șuțu să renunțe la răpirea moșiei orașului care urma să fie dată zestre fiicei sale Catinca la căsătoria sa cu Manolache Băleanu, fapt pentru care a fost închis.

În iunie 1827, Nicolae Andronescu ocupă funcția de județ al orașului, iar începând din decembrie 1831, a fost numit ca președinte al noului Sfat Orășenesc, calitate în care a intervenit în momentul în care ceaușul Hristodorescu (primul brutar cu contract al orașului Târgoviște, după anul 1831), nu a respectat contractul și a comercializat „pâine necoaptă, cu totul proastă și de nesuferit”, îndemnând lucrătorii „a scoate pâine cu îndestulare și bună, pentru a nu pătimi hălăduitorii orașului”. Din păcate, Nicolae Andronescu nu a fost sprijinit de către ceilalți membri ai Sfatului Orășenesc, astfel încât, la 24 iunie 1832 când Pavel Kiseleff a vizitat orașul a dispus organizarea de noi alegeri, fiind ulterior înlocuit din funcție, în ciuda măsurii năstrușnice a prezidentului Andronescu de a pune lăutarii să cânte la principalele intersecții pe unde urma să treacă Pavel Kiseleff.

Merită menționat faptul că, Nicolae Andronescu a fost ultimul județ cunoscut al orașului, și în același timp, primul prezident al Sfatului Orășenesc Târgoviște. Nepotul său, Ioniță Andronescu (1821-1894), participant la revoluția de la 1848 alături de Ion Heliade Rădulescu, este cel care a dat naștere primei ramuri a familiei Andronescu, prin căsătoria cu Alexandrina Vlădescu, fiica serdarului Mihalache Vlădescu (1800-1868) și a Elenei Brătescu, împreună având 10 copii, printre care și generalul de divizie Matei Vlădescu (1835-1901), care își doarme somnul de veci în cimitirul de la Mănăstirea Viforâta. Dacă serdarul era un descendent al unei vechi familii din Vâlcea, în schimb, Elena Brătescu era fiica postelnicului Mihail Brătescu, din care descinde și poetul Alexandru Brătescu Voinești, nepot de fiu al lui Nicolae Brătescu, fratele Elenei Brătescu-Vlădescu.

Denumirea actuală de Biserica Sfântul Nicolae Andronești a primit-o de abia în secolul al XIX-lea, datorită implicării în refacerea lăcaşului de cult a familiei Andronescu, când, Biserica, aflându-se într-o stare avansată de degradare, a fost reparată şi zugrăvită pe cheltuiala acestei familii. De altfel, se pare că biserica s-a aflat în grija familiei Andronescu încă din secolul al XVIII-lea, care-i mai adaugă și hramul Sfântul Haralambie şi îi face unele danii. De exemplu, Icoana Sfântului Haralambie (noul hram adăugat bisericii) pe care apare data 30 martie 1821 a fost pictată tot de zugravii locali Nicolae şi Bănică. De amintit este faptul că, Nicolae Andronescu conducătorul răscoalei târgoviştenilor din 1821, a fost înhumat în ctitoria familiei sale Biserica Sf. Nicolae Andronești în 1849, iar ca o curiozitate a istoriei, familia Andronescu nu figura printre familiile boiereşti ce locuiau în Târgovişte în anul 1829, după cum arată Catagrafia publicată de I.C. Filitti.

Fără a mai intra în detaliile și alianțele matrimoniale ale marii familii a boierilor Andronescu din Târgoviște, care are o istorie deosebit de interesantă ce se întinde pe durata a cel puțin două secole, și care face obiectul unei minuțioase cercetări științifice asupra căreia și-a adus o contribuție însemnată Alin Bogdan Popescu, un descendent al acestei importante familii din orașul de sub Turnul Chindiei, ne propunem să vă prezentăm una dintre casele ce au aparținut acestei familii, situată în Târgoviște, pe str. Ion Heliade Rădulescu, nr. 22.

Clădirea se pare că a fost construită la sfârșitul secolului al XIX lea (1880), în stil neoclasic dar având și unele ornamente ale stilului românesc, fără etaj dar cu toate camerele situate la nivel înalt față de sol, deoarece are beciuri la demisol pe toată suprafața, casa având ferestre mari, decorații cu stucatură și elemente geometrice, încadrate de ornamente de bun gust. Intrarea se face pe latura dinspre curte, către sud, cu plan octogonal cu fronton deasupra intrării, accesul realizându-se pe o serie de trepte de piatră ce urcă spre o ușă masivă lucrată în mod artistic.
În primele decenii ale secolului al XX-lea, aici a locuit familia lui Leon Andronescu (decedat în 1955), fiul lui Theodor Andronescu (1858-1928),  căsătorit cu  Josefina Ioana Binder. Revenind la Casa Andronescu, trebuie menționat că are limitele pe trei străzi ale urbei: Ion Heliade Rădulescu, Calea Domnească si lt. Pârvan Popescu.

După moartea soților Andronescu, în casă a rămas fiul acestora Vladimir (Bibi) Andronescu, absolvent al facultății de Drept din București, care a reușit să intre în magistratură pentru scurt timp, dar îndepărtat ulterior din cauza originii sale considerată „nesănătoasă” în acele vremuri tulburi de după al doilea război mondial. Un aspect deosebit de important și mai puțin cunoscut, este faptul că tot în perioada comunistă, casa colonelului Andronescu a servit ca loc de detenție al fostei Securități, casa beneficiind de camere amplasate la demisol și dispuse pe întreaga suprafată a imobilului, deosebit de „utile” pentru procesul de epurare politică și intelectuală, și nu numai.
Ulterior, Bibi Andronescu, căsătorit cu Elena Albanopol (Clo-Clo), fiica lui Pericle Albanopol, un negustor de origine grecească, a fost nevoit să se reprofileze și a ocupat până la pensionare, o funcție administrativă la spitalul ce a funcționat în clădirile de la Mănăstirea Dealu, în care la începutul secolului al XX-lea își desfășurase activitatea generatorul de elite românești: Liceul Militar Nicolae Filipescu.

Rândul de sus, de la stânga la dreapta: Gabriela Cornescu, Ecaterina (Titi) Cornescu născuta Dudău, Sisi Sutzu-Dudescu, Stelian Gh. Dudău, Radu Gh. Dudău, Costică Gh. Dudău, Theodora Gh. Dudău-Popescu.
Rândul de jos, de la stânga la dreapta: Avocat Mihai Cornescu, Alexandrina (Didi) Sutzu-Dudescu, născută Dudău, Dumitru (Take) Isvoranu, Elena (Lila) Dumitrescu, născută Dudău, Gheorghe St. Dudău și soția sa Elena Dudău, născută Knoch von Amelunxen
La picioare: Atișor Dumitrescu, căsătorită cu Colonelul de cavalerie Mihai (Mișu) Bădulescu (1918-1997), decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.

Mulțumim doamnei Florina Vasilescu pentru amabilitatea și disponibilitatea oferită de a vizita această casă.

Surse: 

-Theodor Nicolin, Periplu târgoviştean – străzi, case, oameni, amintiri – , vol. II, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2005;

–Enciclopedia orașului Târgoviște, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012;

– Alin Bogdan Popescu, Familia boierilor Andronescu din Târgoviște, oamenii și alianțele lor matrimoniale, destine către Marele Război, Comunicare prezentată la al XVIII-lea Congres de Genealogie și Heraldică, Iași, 10-12 Mai 2018;

– Mihai Oproiu, Corina Voiculescu, Târgoviște. Evoluția administrativă a municipiului între secolul al XV-lea și 1947, Editura Zven, Târgoviște, 2019.

Prof.dr. Cornel Mărculescu

GALERIE FOTO CASA ANDRONESCU: