Numele proprii străine, de persoane și de locuri, provenite din limbi scrise numai sau și cu alfabetul latin, respectă grafia și pronunțarea din limbile respective. Astfel vom scrie și vom pronunța: Bordeaux [bordo], Händel [hendăl], Mickiewicz [mițk’evič], München [münh’en], Racine [rasin], Shakespeare [șecspir] etc.
Pentru redarea cu litere latine a substantivelor proprii și a cuvintelor scrise cu alte alfabete -arab, chirilic, grecesc -sau cu alte tipuri de sisteme de scriere (din chineză, japoneză) există norme internaționale, adoptate și de noi: chin. Beijing, pronunțat [beĭğin], jap. Okinawa, pronunțat [ochinava] saurus. Onega pronunțat [onega].
Numele statelor și cuvintele formate de la acestea trebuie folosite în forma oficială recomandată de acestea: Thailanda, thailandez, Belarus, belarus, Cambodgia, cambodgian, Sri Lanka, srilankez.
Unele nume de locuri străine cunoscute de mai multă vreme la noi au, pe lângă formele cu grafia și pronunțarea originare, și forme tradiționale curente, intrate prin intermediul altor limbi și adaptate limbii române: Firenze/ Florența, Moskva/ Moscova,London/Londra, Neapole/ Napoli, Warszawa/ Varșovia, Nice/ Nisa, Wien/ Viena, Thessaloniki/ Salonic.
Pe de altă parte, unele nume proprii latinești și grecești circulă, în uzul literar românesc, atât cu o formă tradițională, adaptată, cât și în forma originară:
- August/ Augustus;
- Quintilian/ Quintilianus [cvintilian/ cvintilianus];
- Rodos/Rhodos.
Nu uitați să apelați la un profesor sau la o lucrare de specialitate ori de câte ori aveți neclarități cu privire la limba română!
Bibliografie:
DOOM, Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române, 2005, București, Editura ,,Univers Enciclopedic”.
