După ce va intra și in posesia ,,parlamentului meu “ președintele intenționează schimbarea legislației in domeniul securității naționale. De aceea cred că viitorul legislativ ar trebui să aibă o contribuție și o implicare pe măsură prin oameni responsabili cunoscători ai materiei.
O discuție despre baza legală a controlului serviciilor de informații in România nu poate incepe, odată cu instaurarea unui nou legislativ, fără a considera nevoia si oportunitatea adoptării unei legi speciale – idee vehiculată de câțiva ani, fără mult răsunet, dar susținută cu convingere de anumiți parlamentari.
Astăzi controlul parlamentar al serviciilor de informații este funcțional – din punct de vedere instituțional si legislativ. Cu toate acestea, foarte putină informație este pusă la dispoziția publicului despre modul in care controlul se desfășoară si despre rezultatele acestui proces. Am remarcat in ultimii 15 ani un trend către “secretizarea” controlului parlamentar: din ce in ce mai puține rapoarte ale comisiilor de control sunt discutate in plen, date statistice despre activitatea comisiilor sunt de negăsit, numărul si agenda intâlnirilor sunt secrete.
Comisiile de control funcționează intr-un cerc secret perfect inchis “Ring of secrecy” – care sugerează că parlamentul este mai preocupat de rigorile interacțiunii cu un serviciu secret decât de responsabilitatea de a informa cetățenii despre legalitatea activității de informații. Această secretizare are bineinteles justificarea ei, până la un punct
Abilitatea parlamentului de a păstra confidențialitatea informațiilor este vitală pentru a câstiga increderea serviciilor și a face controlul parlamentar posibil .
Eșecul in păstrarea confidențialității informațiilor oferite de servicii poate duce la violarea dreptului la viată privată a persoanelor, poate ridica riscuri de securitate pentru ofițerii de informații, sau poate compromite eficiența acțiunilor de intelligence. Dacă accesul parlamentului la informații se face in baza principiului Nevoia de a cunoaste , accesul publicului la informații de bazează pe Dreptul de a cunoaște.
Regulile de bază ale unei bune guvernări și a transparenței , adică obligatia de a Releva, Explica , Justifica , se aplică și parlamentului , nu doar institutiilor executive. Daca nu – parlamentul risca să ajungă in situatia in care se găsește azi:
Lipsa de informații publice decredibilizează controlul .
Comisiile si parlamentul in general, sunt percepute a fi inactive, inutile, irelevante in controlul democratic – care pare a fi lasat in exclusivitate in sarcina media si a societății civile
Răzvan Ionescu
