Cunoscatori sau nu, pasionati sau nu, fiecare se gandeste, mai ales in preajma sărbatorilor mai mult sau mai putin nationale sau personale, la un vin bun ! Aproape că putem spune că nu mâncarea e pe primul loc ci vinul.
Dacă, de regulă, „ce bem?” este intrebarea de pe locul doi, mai ales când avem ceva de sărbătorit, ordinea prioritatii se schimba. Si incepe alergatura; care pe la neamuri dupa „vinul curat, facut la ţară” (?), care prin magazine -mai mult sau mai putin de specialitate.
Inevitabil, apar „marii cunoscători” cu oftaturile de rigoare: „eheee, un vin vechi…”
Plecând de la această intrebare si de la un vin primit mai astă vară si care vin, la frigider tinut, a devenit, din rose roscat- brun inchis, ma gandesc că , niscai informatii pe temă nu ar dăuna nimanui.
Ma refer cu precadere la culoare pentru ca, pana a apuca sa dau banii pe o sticla de vin pe care sa-mi para rau ca am cumparat-o, incaltea am posibilitatea sa O VAD !
Asadar, cum si de ce se schimba culoare vinului?
Motivele, dupa parerea mea de nespecialist, ar fi doua: inaintarea in varsta si defectele de fabricatie-depozitare.
Vinul, se naste , traieste si inevitabil, moare! Trece prin diferite procese, inclusiv cel de imbătrânire. Asa ca, si calităţile iniţiale se schimbă.
Cum am putea recunoaşte varsta unui vin dupa culoarea acestuia? Asa cum am spus deja, nu sunt o specialista. Imi voi permite in acest caz sa-l citez pe regretatul Prof.dr. ing. Viorel Stoian care in lucrarea sa de referinta „MAREA CARTE A DEGUSTARII VINURILOR” spune:
„CULOAREA spune foarte mult despre varsta vinului. La vinul alb, de pana la un an, culoarea trebuie sa fie verzui-galbuie.Apoi, ea evolueaza cu timpul la nuante galben-verzui, galben-limoniu, galben pai. La vinurile mai vechi culoarea se intensifica si capata nuante de galben auriu si, mai tarziu, chihlimbariu.La vinul rosu foarte tanar (1-3 luni)culoarea este foarte intensa, rosu inchis cu nuante violacee. Cu timpul culoarea isi mai pierde din intensitate iar nuanta se schimba in rubiniu..
La vinurile albe tinere,culoarea aurie spre bruna constituie un defect, pentru ca este cel mai evident semn de oxidare. La vinurile dulci mai vechi, evoluate in maniera oxidativa, culoarea aurie, chiar chihlimbarie este in schimb semn de foarte inalta calitate.”
Am incercat sa caut si alte date despre defectele vinului , defecte care-i altereaza culoarea.
Si iata ce am gasit.
Nu numai inaintarea in varsta poate determina alterarea aspectului – si implicit si celorlalti parametri ai vinului.
„Casarea brună– apare in anii cand recoltele sunt avariate, batute de grindina sau mucegaite din cauza ploilor, cand la vinificarea strugurilor nu s-a folosit suficient bioxid de sulf, mustul si vinul rezultate se depreciaza si isi schimba culoarea spre brun. Vinurile casate se pot recunoaste usor:
• cele albe au aspectul tulbure si culoarea bruna;
• cele rosii devin caramiziu-inchis, au gustul searbad, putin dulceag, maderizat fara aroma, caracteristic soiului de vita, si fara prospetime. Practic, recunoasterea casarii brune se face prin expunerea probelor de vin la contact cu aerul. Vinul se considera predispus casarii cand, dupa 10-12 ore, se brunifica. Casarea bruna se recunoaste datorita formarii la suprafata vinului, a unor pete asemanatoare petelor de ulei sau de petrol pe apa.
Băloşirea. Vinul atins de aceasta boală (in special cel alb) se tulbură, devine vâscos si isi pierde fluiditatea, iar cand boala este avansata, se transforma intr-o masa mucilaginoasa din care se degaja bule de dioxid de carbon. Mirosul vinului nu se schimba, dar gustul devine fad. Boala se manifesta mai ales la vinurile tinere, cu aciditate slaba si continut scazut de alcool (sub 10%). Vinurile rosii, mai bogate in taninuri, sunt mai rar atacate de microorganismele care produc boala.
Asa ca, zic eu, e bine sa privim cu mare atentie o sticla de vin inainte de a o cumpara! Că..se pot ivi si surprize..asta e! Se mai intampla ! Dar, de regula, culoarea unui vin – chiar in sticlă fiind – ne poate da multe informatii referitoare la calitatile lui si ne poate feri, de cele mai multe ori, de experiente neplacute.
ADRIANA ALDEA
