Clădirea care deservește astăzi Colegiul Național Ienăchiță Văcărescu  a fost construită între anii 1889 – 1892, este situată pe Calea Domnească, nr. 235 și figurează în Lista Monumentelor Istorice din județul Dâmbovița pe anul 2015, publicată de Ministerul Culturii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 bis /15.02.2016, la poziția nr. 558, cu indicativul DB-II-m-B-17253.

Imobilul a fost construit în 1892, după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu (1859-1926), la inițiativa directorului Nicolae Bruneanu, iar ulterior clădirea a cunoscut unele îmbunătățiri, lucrările fiind coordonate de către arhitecții Alexandru Săvulescu (1847-1902) și R. D. Nedelescu, sub supravegherea antreprenorului A. Braustein.
Impunătoarea clădire a fost construită pe terenul unde a existat biserica Sf. Vineri, perioadă în care pentru a nu se confunda cu cealaltă biserică amplasată în interiorul Curții Domnești din Târgoviște, aceasta din urmă a fost denumită „Sf. Vineri cea Domnească”.

Este prima școală de grad secundar înființată în Târgoviște, începând cu anul școlar 1874-1875, aceasta purtând numele de „Gimnaziul urbei Târgoviște”, iar primele cursuri au debutat cu o singură clasă I și trei profesori: Ion Pietrariu, Ion Mircescu și Dimitrie P. Condurățeanu.
Având în vedere că încă nu dispunea de un local de școală, o mare parte din cursurile din anul școlar 1874-1875 s-au desfășurat într-o încăpere oferită de Alexandru Brătescu, situată pe malul Ialomiței, iar ulterior într-un salon al casei locotenentului Negoescu, în fața Bisericii Sf. Vineri.
Începând cu anul școlar 1875-1876, a fost înființată și clasa a II-a, iar cursurile au fost găzduite într-una dintre casele lui Marsillac Sichard. Dacă în primul an de existență Gimnaziul urbei Târgoviște nu a avut un director, conducerea fiind asigurată prin corespondență de către prefectul județului Dâmbovița, cu fiecare profesor în parte, în anul 1875 a fost ales Ion Pietrariu, care să conducă și să administreze gimnaziul, în timp ce responsabilitatea întreținerii, numirea profesorilor și plata acestora era asigurată de către Prefectura județului Dâmbovița.

În privința corpului profesoral, în anul școlar 1875-1876, acesta era format din Dimitrie P. Condurățeanu, la religie și muzică (cânt), G. M. Garbiniu (Gârbea), la literatură, Ion Pietrariu, noul director al gimnaziului, la matematică și științe naturale, și Ion Mircescu, la desen și caligrafie, acesta asigurând și suplinirea pentru istorie.
Începând cu anul școlar 1876-1877, gimnaziul și-a schimbat numele în „Ienăchiță Văcărescu”, a continuat să funcționeze cu două clase, dar cursurile s-au desfășurat în casele primăriei Târgoviște, foste Ana Filip (astăzi, se află Sinagoga). Tot în acest an școlar, s-au alăturat corpului profesoral doi suplinitori, institutorul B. B. Secăreanu, la religie și muzică (cânt) și G. Săndulescu, cel care a trebuit să asigure suplinirea pentru limba franceză, limba greacă, istorie și geografie.

Până la izbucnirea primului război mondial, au fost înființate la Gimnaziul „Ienăchiță Văcărescu”, clasele III, IV și V, înregistrându-se un număr maxim de 234 elevi, iar cursurile s-au desfășurat între anii 1877-1892, la etajul Școlii Primare nr. 1 din Târgoviște.

În anul școlar 1898-1899, la 7 ani de la finalizarea construcţiei gimnaziului, în Anuarul publicat de direcţiune pe anul şcolar 1898-1899 se publica un Raport general asupra mersului acestui gimnaziu în anul şcolar 1898-1899.
În privinţa localului, acesta corespundea cerinţelor didactice şi igienice, fiind, împreună cu dependinţele sale, într-o perfectă stare de întreţinere şi curăţenie. La 19 mai 1898, Gimnaziul „Ienăchiță Văcărescu” a fost vizitat de Regele Carol I, însoțit de prințul moștenitor Ferdinand. La venire, Regele și principele moștenitor au fost întâmpinați în gara Târgoviștei, într-o atmosferă festivă, de către elevii Gimnaziului și de către corpul didactic al școlilor primare. În timpul vizitei la Gimnaziu, oaspeților regali li s-a dăruit un exemplar din gazeta „10 Mai 1898”.

În această perioadă și-au desfășurat activitatea mai mulți dascăli, dintre care amintim:  Theodor Aguletti (istorie), I. Niculescu (matematică), Nicolae Bruneanu (matematică), Ștefan Popescu (matematică), preot Sima Mihăescu, Econom C. I. Popescu și Manea Telemac (religie), Vasile Vizante (franceză, elenă), Theodor Zamfirescu (română-latină), Alexandru Vlahuță (română-latină), Ion Mircescu (caligrafie și desen), Andrei Bârsan (română, greacă și latină), Dimitrie Constantinescu (latina), Vasile Raicu-Ionescu (română-latină-elină), Ștefan Filoreanu (franceză), Grigore G. Dănescu (geografie), G. Dragomirescu (științe naturale), Ștefan Vasilescu (caligrafie și desen), B. Anastasescu (muzica vocală), N. Diaconescu (gimnastică), I. Nădejde (franceză-română-latină), P. Grimm (franceză), I. Augenstreich (germană), Christache Georgescu (istorie), M. Radian (istorie-geografie), N. Diaconescu (gimnastică).
De la înfiinţare şi până în 1912, cursurile sale de patru clase fuseseră absolvite de 474 de elevi, care urmaseră cursurile, şi încă 120 de elevi care fuseseră pregătiţi în particular şi absolviseră tot aici.  Directorii acestui gimnaziu, în perioada 1875-1912, au fost: I. D. Pietrariu (1875-1878); G. M. Garbiniu (1878-1879); N. Bruneanu (1879-1891); St. D. Popescu (1891-1895); I. Nicolescu (1895-1897); Theodor Avr. Aguletti (1897-1901); I. Nicolescu (1901-1903); Christache Georgescu (1903-1905); I. Nicolescu (1905-1907); Christache Georgescu (1907-1911); I. Nicolescu (1911-1912).

Odată cu izbucnirea primului război mondial și a intrării României în război în august 1916, ceea ce a condus la ocupația germană din toamna anului 1916, învățământul dâmbovițean și implicit cel târgoviștean a avut de suferit: „Sosind 1916 cu toate nenorocirile lui, a fost întreruptă și funcționarea normală a școalei, prin plecarea la răsboiu a noastră, a unora dintre profesori și a rămas ca să se redeschidă lecțiile mai târziu, în vechiul său local din strada Libertății. În timpul acesta localul liceului, din Calea Domnească, după ce fusese câtva timp spital al Crucii Roșii românești, a fost transformat în spital german și a funcționat în acest fel până la venirea noastră din răsboiu”.
După înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, în învățământul târgoviștean au apărut o serie de inițiative culturale privind editarea primelor reviste literare școlare. Astfel, la 7 aprilie 1919 a văzut lumina tiparului, revista școlară „Vlăstarul”, din inițiativa lui Lazăr Petrescu, Gică Dumitrescu și Alexandru Poenăreanu, care au luat legătura cu profesorul Ion (Nilă) Diaconescu din Pucioasa, care a devenit primul director al revistei, în paginile căreia a publicat mai multe poezii și schițe elevul Lazăr Petrescu.

Începând cu anul școlar 1921-1922, Gimnaziul s-a transformat în Liceul „Ienăchiță Văcărescu”, acesta având acum 466 elevi, repartizați în șapte clase bugetare și clasele I-a și a II-a extrabugetare, finanțate din fondurile Comitetului școlar, condus de către dr. I. Alexandrescu.
Tot în acest an 1922, cu sprijinul Dr. Constantin Angelescu, ministrul Instrucțiunii, Constantin D. Dimitriu, vice-președintele Senatului, Grigore Tollea, prefectul județului Dâmbovița, și al întregului Comitet Școlar coordonat de dr. I. Alexandrescu,  Liceul „Ienăchiță Văcărescu”, a beneficiat de  importante  îmbunătățiri, fiind ridicat încă un rând cu trei săli de clasă la una din aripile localului, refăcute biblioteca și laboratoarele liceului, grav afectate de ocupația germană.

Odată finalizate lucrările de extindere ale liceului în anul 1923, s-a pus în discuție și construirea unui internat pentru elevi, în acest sens fiin dpurtate discuții cu coloneii Eugen Șendrea și Eustațiu, cu privire la achiziționarea unui teren de 2300 m² situat în vecinătatea Liceului Ienăchiță Văcărescu.
Astfel, între anii anii 1923-1925 a fost construit internatul ce va purta numele de „Jean I. Dalles”, așa cum lăsase prin actul de donație mama acestuia, Elena Dalles (1842-1921), proprietara moșiei de la Bucșani, care prin testamentul redactat la 16 mai 1918, scris de avocatul Teodor Seimeanu în casa familiei Dalles din Bucureşti, strada I. C. Brătianu nr. 12, lăsa ca act de donație suma de 100.000 lei pentru construirea acestui internat.

Această prevedere a intrat în legalitate după decesul generoasei donatoare survenit la1 septembrie 1921, al cărei „extract de moarte” a fost eliberat de primăria comunei Bucşani, judeţul Dâmboviţa, sub nr. 50/1921, iar deschiderea testamentului s-a făcut la Tribunalul Ilfov, secţia a patra, formând dosarul nr. 3553/1921, în prezenţa legatarului şi executorului universal Mihail M. Capuţineanu, nepotul ei de soră.
Testamentul preciza destul de clar dorința supremă a Elenei Dalles: „Las și leg Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, suma de 100.000 lei care se va lua din aceeași creanță privilegiată ce am la Societatea Dacia Română pentru ca Ministerul să construiască, în termen de doi ani de la moartea mea un internat de băieți pe lângă Gimnaziul din orașul Târgoviște, pe locul ce va cumpăra în acest scop în zisul oraș, cu parte din această sumă”.

Inaugurarea internatului „Jean I. Dalles” a avut loc în decembrie 1925, în prezența miniștrilor I. G. Duca și dr. Constantin Angelescu, evenimentul fiind deosebit de important pentru urbe având în vedere că în aceeași zi au mai fost inaugurate și alte obiective din oraș: Palatul Justiției și Spitalul Județean.

În timpul celui de-al patrulea mandat de primar al lui Gheorghe Pârvulescu (decembrie 1933-11 ianuarie 1938), printre multele realizări de modernizare ale orașului Târgoviște, și pentru că proiectul de buget al Primăriei pe anul 1935 a permis, au fost turnate în bronz două dintre creațiile artistului Vasile Blendea: statuia lui Vasile Cârlova și bustul lui Ienăchiță Văcărescu.
Astfel, la 3 octombrie 1935, a fost dezvelit bustul lui Ienăchiță Văcărescu, în prezența unor notabilități importante naționale și locale ale epocii: scriitoarea Elena Văcărescu, ministrul Educației Naționale, dr. Constantin Angelescu, prefectul judetului Dâmbovița, Constantin Dimitriu, directorul liceului, Nicolae Popescu-Nedea, primarul orașului, Gogu Pârvulescu, Constantin Dănescu, Eliza și Ion Lahovari, I. N. Negoescu, I. D. Pietrari, avocata Lizica Popescu, Ștefan C. Ioan, consilierul ministrului învățământului, Dimitrie Popescu, șeful Arhivelor Ministerului de Externe, Elena Popescu Nedea, soția directorului liceului.
În același timp, la solemnitatea din 3 octombrie 1935, au mai participat și cadrele didactice ale liceului Ienăchiță Văcărescu, dintre care amintim aici pe: G. Pătru, C. Constantinescu, Ilie Angelescu, Anghel Nicolescu și Victor Brânduș.

În timpul celui de-al doilea război mondial, clădirea Liceului Ienăchiță Văcărescu a fost utilizată de către armata română, iar cursurile s-au desfășurat începând cu 1 noiembrie 1944 în localurile şcolilor primare nr. 1 fete şi nr. 2 băieţi, deoarece aici fusese instalat un spital, care şi-a încetat activitatea la 12 iulie 1945.

La scurt timp după terminarea războiului, noua conducere comunistă a hotărât ca denumirea liceului să fie înlocuită cu „Liceul de băieţi „Nicolae Bălcescu” nr. 3, instituția de învățământ funcţionând ca şcoală medie de 11 ani între 1948-1953, iar între 1953-1957 ca şcoală medie de 10 ani (în anul 1954 au terminat două promoţii – una cu 11 clase şi alta cu 10 clase).

Prin hotărârea Consiliului de Stat  din anul 1970  s-a revenit la vechea denumire a liceului „Ienăchiţă Văcărescu”, iar începând din anul 1999 Liceul teoretic „Ienăchiţă Văcărescu” a devenit Colegiul Național „Ienăchiță  Văcărescu”.

Surse:

-Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naționale Dâmboviţa, fond Colecția arhitect Corneliu Ionescu; fond Familia Dalles;

-Anuarul Liceului „Enăchiţă Văcărescu” pe anul şcolar 1898-1899, Tipografia şi Legătoria Viitorul, Târgovişte, 1899;

–Almanachul Dâmboviței 1912, Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva, București, 1912;

–Anuarul Liceului „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște pe anul școlar 1921-1922, publicat de Ilie El. Angelescu, Tipografia „Librăria și Legătoria de Cărți <Viitorul> P.G. Popescu, Târgoviște, 1923

-Ioan Negoescu, Istoria şcoalelor din Târgovişte. Un veac de învăţământ naţional, Tipografia „Dâmboviţa”, Elena I. Ch. Pârvulescu, Târgovişte, 1933;

– Pagini din Istoria Academiei Române (1866-1948). Acte, donaţii, discursuri, portrete şi evocări academice, volum îngrijit de Dorina N.Rusu, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007;

-Ramona Stanciu, Cornel Mărculescu, Învăţământul public din oraşul Târgovişte între anii 1878-1914, în cadrul Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale „Tendinţe contemporane ale dezvoltării ştiinţei: viziuni ale tinerilor cercetători”, Chişinău, martie, 2014;

-Mihai Oproiu, Marian Curculescu, Școala Târgovișteană din secolul al XVIII-lea până la 1948, Editura Transversal, Târgoviște, 2018.

Prof.dr. Cornel Mărculescu