EDITORIAL: Crucea lui Tudor Vladimirescu din Târgoviște

EDITORIAL: Crucea lui Tudor Vladimirescu din Târgoviște

  • Post category:Editorial

Despre asasinarea lui Tudor Vladimirescu în noaptea de 26 spre 27 mai 1821 la Târgoviște și locul unde se presupune că i-ar fi fost aruncat trupul, încă există semne de întrebare și puncte de vedere diferite.
Evenimentele s-au desfășurat cu repeziciune și coincide cu stabilirea lui Alexandru Ipsilanti la Târgoviște, după ce acesta fusese obligat să se retragă aici datorită atacurilor otomane și a părăsirii de către partizanii săi. Aici, conducătorul Eteriei, a refăcut vechile fortificații ale orașului și a destupat șanțurile care înconjurau fosta capitală a Țării Românești. În plus, Ipsilanti a ordonat „dezvelirea Mitropoliei care era învelită cu plumb, pentru a fi confecționată muniția necesară. La sticlăriile din apropierea orașului s-au făcut ghiulele din sticlă”.

Cert este că, în ziua de 23 mai 1821 Tudor Vladimirescu a fost adus la Târgoviște într-o căruță de poștă și predat lui Alexandru Ipsilanti, după ce fusese judecat la Pitești în casa Mavrodolu, unde locuia Iordache Olimpiotul, pentru a-l determina pe Tudor să divulge unde păstra banii armatei de panduri. Fiind acuzat că vrea să fugă cu toți banii la Viena, în Imperiul Habsburgic, lui Tudor Vladimirescu i-a fost înscenat un proces în casa de lângă biserica Geartoglu din Târgoviște, de unde a fost luat și dus în grabă în chiliile de la Mitropolie.
Cât timp s-a aflat la Târgoviște, Tudor Vladimirescu s-a putut plimba liber în curtea Mitropoliei, „a intrat în biserică și a citit numele ctitorilor și povestea celor câteva personae din jur. Ajungând la Radu cel Mare, s-a interest la Mănăstirea Dealu, apoi a urcat în clopotniță pentru a o putea vedea și s-a interest de capul lui Mihai Viteazul. Seara s-au auzit focuri de pistol, iar dimineața s-a zvonit că Tudor a fost ucis”.

La comanda lui Ipsilanti, în plină noapte la 26/27 mai 1821, Vasile Caravia, spranumit „monstrul din Galați”, l-a omorât pe Tudor din Vladimiri cu două focuri de armă, așa cum a relatat ulterior Pârvu Meșunescu, un martor ocular al evenimentelor din acea noapte desfășurate într-una din chiliile aflate în fundul curții.

Despre cum a fost omorât Tudor Vladimirescu, informații prețioase aflăm și dintr-o scrisoare datată 4 august 1872, adresată lui C. D. Aricescu (cel care a scris prima carte importantă despre Tudor Vladimirescu), de către Nicolae Popescu (1801-1876), fost grămătic şi confident al episcopului de Argeş, Ilarion Gheorghiadis (Vlădica Ilarion) şi prim sfătuitor al lui Tudor Vladimirescu: „…pe Tudor, din porunca lui Ipsilantu, l-au scos noapte(a) căpitanul Vasile Caravia din Mitropolia Târgovişti (i), unde era arestat şi l-au dus, împreună cu alţi arnăuţi, pe iazul mori(i), unde, din porunca lui Caravia, arnauţi(i) au înfipt suliţele în spatile lui Tudor, care au căzut în brânci zicând acele cuvinte: Hoţilor şi tâlharilor, dacă sunteţi oameni vrednici, duceţi-vă şi vă bateţi cu turci(i) şi-i scoateţi din ţară, dar nu cu mine un om desarmat. Şi să ştiţi că trupurile voastre o să le mânânce câini(i), Ţări(i) Româneşti şi păsările prin munţi. Dupe aceea Tudor a murit. Iar ei i-au aruncat trupul în puţul de lângă acest iaz care trecea pe lângă grădina lui Geartolu”.

De aici, apar controversele legate de locul unde i-ar fi fost aruncat trupul: după unii istorici, ar fi fost aruncat într-un puț de lângă grădina casei aflată în apropierea bisericii Geartoglu, după alții, într-o fântână care s-ar fi aflat în apropierea Bisericii Oborului (Izvorul Tămăduirii), iar după spusele martorului ocular Pârvu Meșunescu, corpul lui Tudor ar fi fost aruncat într-una din umblătorile de la Mitropolie.
Însumate, majoritatea informațiilor legate de asasinarea lui Tudor Vladimirescu converg către Mitropolia din Târgoviște, însă, fără nicio justificare, asasinii au strămutat locul asasinatului în afara orașului.

În memoria conducătorului revoluției din 1821, cu sprijinul Primăriei orașului Târgoviște și din inițiativa Smarandei Gheorghiu, la 20 august 1911, a fost inaugurat în timpul desfăşurării celui de-al VIII-lea Congres al învăţătorilor din Regatul României şi din Bucovina, monumentul lui Tudor Vladimirescu care a fost amplasat în faţa Mitropoliei din Târgovişte.
Crucea din piatră fusese amplasată în parcul Mitropoliei în 1911, în apropierea locului unde se găsiseră osemintele în 1899, şi care se presupunea a fi ale lui Tudor Vladimirescu.

La câteva zile după inaugurare, la 25 august 1911, Smaranda Gheorghiu trimitea primarului o scrisoare în care îi transmitea că avea onoarea de a-i încredinţa spre păstrare crucea eroului martir al redeşteptării naţionale arătându-şi totodată credinţa că aceasta va fi îngrijită cu sfinţenie. Nutrea speranţa că în curând va putea aşeza tot cu ajutorul primăriei sub crucea ridicată şi osemintele celui care a murit pentru patrie, trezind astfel conştiinţa naţională.
La 22 septembrie 1911 primarul Târgoviştei, Gonzav Ionescu, răspundea Smarandei Gheorghiu multumindu-i în numele său şi a Consiliului Comunal pentru darul făcut oraşului -crucea-, pe care îl primeau rugând-o totodată să mulţumească tuturor acelora care contribuise la ridicarea ei.

Smaranda Gheorghiu (1857-1944) sau  Maica Samara, aşa cum a numit-o Veronica Micle, datorită actelor sale de binefacere, s-a născut la Târgovişte pe 5 octombrie 1857, ca fiică a lui Niţă Andronescu, mare proprietar de moşii şi vii, prefect al judeţului, care a participat la mişcarea paşoptistă de redeşteptare naţională, și a Alexandrinei Vlădescu, sora generalului Matei Vlădescu (1835-1901), fiind în același timp și nepoata lui Grigore Alexandrescu, despre care cu mândrie mărturisea: „sunt nepoata celui care a visat pe ruinele Târgoviştelor”.
Prin gândirea, activitatea şi scrierile ei, Smaranda Gheorghiu ilustrează cel mai bine gloria figurilor pitoreşti ale istoriei locale şi naţionale, din a doua jumătate a secolului al XIX – lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea, înscriindu-se în galeria de excepție a oamenilor de valoare pe care Târgoviștea voievodală a dat-o posterității.

În orașul Târgoviște, mai există și o troiță simbol închinată lui Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821, care a fost lucrată în lemn, de sculptorul dâmbovițean Olimpiu Eli Petre în 1990, aceasta fiind amplasată în rondul sensului giratoriu din Calea Câmpulung, la intersecția acesteia cu Strada Tudor Vladimirescu.
Deși troița a mai fost recondiționată în aprilie 2015, totuși, astăzi starea acesteia se află într-un proces treptat de degradare, iar acoperișul este vizibil deteriorat.

 

Surse:

-Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Dâmbovița, fond Primăria orașului Târgoviște;

-C. D. Aricescu, Acte Justificative la Istoria Revoluțiunii Române de la 1821, Editura Typographiei Române G. Chitiu și I. Theodorian, Craiova, 1874;

-Mihai Cioranu, Revoluția lui Tudor Vladimirescu, ediția I, Tipografia C.A. Rosetti, București, 1859;

-Gheorghe Posa, Omorârea lui Tudor Vladimirescu după mărturia unui contemporan, în Curentul, 21 februarie 1944;

-Mircea T. Georgescu, Târgoviștea în desfășurarea evenimentelor de la 1821, în Acta Valachica, Târgoviște, 1972;

-Radu Gioglovan, Unde a fost ucis Tudor Vladimirescu, în Acta Valachica, Târgoviște, 1972;

-Mihai Oproiu, Pârvan Dobrin, Târgoviște, vol. II (1821-1918), Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2001.

Prof.dr. Cornel Mărculescu