You are currently viewing EDITORIAL: Din tranșeele Regimentelor românești în primul război mondial (Episodul LIII) – Eroii necunoscuți ai Regimentului nr. 27 Obuziere

EDITORIAL: Din tranșeele Regimentelor românești în primul război mondial (Episodul LIII) – Eroii necunoscuți ai Regimentului nr. 27 Obuziere

  • Post category:Editorial

În demersul nostru ne propunem să aducem la lumină unele aspecte din viața Regimentelor românești care au participat la primul război mondial, dar mai ales, a însemnărilor unor soldați și ofițeri, care au luptat, au luat decizii și și-au dat viața pe front. Cu atât mai mult sunt deosebit de importante aceste însemnări, cu cât, ele readuc în atenția publicului larg, momente și fapte ale strămoșilor noștri din primul război mondial, mai puțin cunoscute, unele chiar inedite, păstrate în custodia Arhivelor Militare Române, documente cercetate de-a lungul timpului de noi cu meticulozitate. Pentru ineditul informațiilor, am ales să păstrăm în mare parte grafia timpului, chiar dacă în anumite momente scrisul era greu lizibil și am întâmpinat dificultăți în descifrarea acestuia, sau informațiile erau scrise în dialectele epocii.

 

Moartea eroică a sublocotenentului Gheorghe (George) Costa Foru

În ziua de 25 septembrie 1916, înscrisă de-a pururi în cartea de aur a neamului românesc, pentru misiunile de bravură, de eroism, de statornicie, înfăptuită de de ostașii români în luptele de la Brașov, Regimentul nr. 27 Obuziere a suferit o pierdere ireparabilă prin moartea sublocotenentului Costa Foru. Acesta făcea parte din Bateria a IV-a, care împreună cu Bateria I-a și Bateria a VI-a, așteptau în zorii zilei ca să deschidă focul asupra obiectivelor ce ulterior le vor fi fost indicate. La ora 10 a.m., din cauza situației tactice nefavorabile determinată de superioritatea numeric covârșitoare a forțelor inamice, bateriile menționate au fost silite să ocupe o poziție complet descoperită, fiind desemnată astfel ca baterie de sacrificiu. Încadrate de primele salve ale artileriei inamice, artilerie de calibru mare și așezată la o distanță superioară bătăii tunurilor noastre, Bateria I-a și Bateria a VI-a au continuat să sprijine infanteria sub focul îngrozitor al tunurilor inamice care decima personalul. În tot acest timp, sublocotenentul Gheorghe Costa Foru a îmbărbătat ostașii din subordinea sa care vedeau artileria inamică invulnerabilă, alergând în locurile cele mai periculoase, pentru a observa efectul tragerii, a ochit personal, obuzierul 2 al cărui ochitor fusese ucis de obuzele inamice. În momentul în care observa efectele tirului bateriei sale, un obuz inamic a ucis pe viteazul ofițer, care a murit transfigurat de viziunea idealului îndeplinit, strigând: „Înainte băieți, că a noastră va fi izbânda”.

Tatăl său a fost Constantin Costa Foru (1856-1935), un jurnalist român care a fost susținător al drepturilor omului, dar și un avocat ce a acuzat anti-semitismul și huliganismul din perioada interbelică, așa cum s-a întâmplat în 1924 la Turnu Severin, unde se desfășura procesul împotriva lui Corneliu Zelea Codreanu, acuzat că-l ucisese la Iași pe prefectul poliției Manciu. De origine macedoromână, cunoscutul om politic avea în ascendența sa două generații de purtători de ranguri boierești, iar pe linie maternă, strămoșii săi urcau în familiile Silivriano, Slătineanu și Păianu. Constantin Costa Foru, a fost unicul fiu al lui Gheorghe Costa Foru și al Mariei Conduratu (fiica stolnicului Alexandru Conduratu și a soției sale Elena Almăjanu), familia fiind întregită cu încă trei fete: Elena (1860-1945), căsătorită cu Gheorghe Cantacuzino (1844-1917); Maria (1861-1897), căsătorită cu Rodrig Manu (1848-1922); Constanța (1862-1941), căsătorită cu Gheorghe Boldur Voinescu, descendent dintr-un frate al mitropolitului Veniamin Costachi.

În anul 1914, Constantin Costa Foru a fost membru în primul comitet de inițiativă și ulterior în comitetul central al Asociației Cercetașii României, cel care a explicat principiile morale prevăzute în Legea Cercetașului, pe înțelesul copiilor. De asemenea, a publicat în „Revista copiilor și a tinerimii”, numeroase articole despre ceea ce reprezenta Cercetășia, gazetă al cărei conducător și era. În apropierea momentului intrării României în război în august 1916, Revista copiilor și a tinerimii publica numeroase exemple de activități pe care tinerii cercetași ar putea să le facă în caz de mobilizare. Cunoscutul om politic și fruntaș al francmasoneriei românești, Constantin Costa Foru a fost întemeietorul Ligii pentru apărarea drepturilor omului, ale cărui preocupări prin prisma funcției avute, s-au răsfrânt și asupra organizării Cercetășiei, propunând, printre altele, ca Cercetășia să facă abstracție de decalajele sociale sau ca șefii de patrule să fie aleși de către cercetași și nu numiți de către comandanți.

Constantin Costa Foru a fost căsătorit cu Maria Paspatti (1872-1935), care aducea numeroase înrudiri cosmopolite cu familii din insula Chios și diaspora grecească din Brăila, Galați și București, având împreună șase copii: George, decedat în războiul pentru întregirea neamului românesc (Regimentul nr. 27 Obuziere); Ion Rodrig Emanuel (1896-1972); Alexandru Leon (1899-1964); Maria (1895-1981); Xenia (1902-1983); Sașa (1906-1987).

Încrezător în principiile sale, omul politic Constantin Costa Foru fiind copleșit de gravitatea loviturilor primite la Cluj Napoca în plină stradă, din partea unui grup de studenți, la scurt timp după procesul de la Turnu Severin împotriva lui Zelea Codreanu, a lăsat posterității printre multele sale epistole, un adevărat testament: „Singura mea grijă de aci înainte va fi de a-mi încheia viața bine, mândru și frumos, așa cum și-a încheiat-o tatăl meu, așa cum și-a încheiat-o și fiul meu. De născut toți ne naștem la fel, de murit însă nu. Atâția pângăresc sublima frumusețe a morții. Cei care trăiesc însă cu grija morții lor, zic cu grijă, iar nu cu frică, merg pe drum drept. Ei trăiesc frumos, ca să moară la fel”.

 

Surse:

-Arhivele Militare Române, fond Secția a II-a Informații a Marelui Stat Major;

Monografia Liceului Gheorghe Lazăr, Pe marginea câtorva morminte – Pentru foștii elevi și absolvenți morți pe câmpul de luptă în Răsboiul pentru întregirea neamului 1916-1918, Institutul deArte Grafice Luceafărul, București, 1935.

-Ion Pas, În amintirea lor…, Editura Partidului Social Democrat, București, 1945;

-Mihai Sorin Rădulescu, Genealogii, Editura Vremea, București, 2018.

 

Prof.dr. Cornel Mărculescu