Episodul de astăzi este cât se poate de „real” şi de „umanist”, deoarece vorbim despre fondatorul școlii de algebră, geometrie algebrică și de teorie a numerelor algebrice de pe teritoriul URSS.

Numele Igor Shafarevich este găsit în teoreme sau formule matematice, dar și în procesul lui Andrei Saharov, devenind și el un celebru disident în anii 1970, deoarece nu se accepta ca el să se afle și pe lista susținătorilor drepturilor omului. În 1950 a scăpat de acuzaţii cu ajutorul lui Ivan Petrovsky.

Ca să fie și mai clar, el a împărtășit ideile lui Aleksandr Soljenițîn în fața guvernul sovietic comunist, dar şi ideile liberale propuse pentru viitorul Rusiei. În această perioadă a scris numeroase eseuri pe probleme de naționalitate. Aceste scrieri au fost considerate de o importanță considerabilă, atât de mult încât au fost incluse în seria lui Soljenițîn „De sub dărâmături”.

„Socialismul ca fenomen al istoriei lumii” va fi piesa principală a acuzatorilor, dezvăluind temeiului umanitar pe care a fost construită și acuratețea analitică cu care Shafarevich a reușit să descrie realitățile crude ale societății rusești.

Nici de partea cealaltă a baricadei nu i-a fost ușor, fiind acuzat de antisemitism de americani, după ce a scris „Russophobia”. Acest lucru a dus la o campanie publică fără precedent pentru a încerca eliminarea lui din Academia Națională de Științe din SUA. În conceptul lui, „energia evreilor eliberați din ghetou s-a ciocnit cu formele sociale ale „oamenilor mici” revoluționari și a umplut aproape toate locurile goale din acestea.”

Pe parcurs, și-a dat seama că nici unii disidenți nu luptau împotriva sovietizării, ci împotriva rusului de rând. „Russophobia” începe cu o dispută despre istoria Rusiei, și anume cea care susține că „rușii sunt un popor de sclavi care s-au înclinat întotdeauna în fața cruzimii și a unei mari puteri, care ura tot ce este străin și ostil culturii materne, iar Rusia este un focare etern de despotism și totalitarism periculos pentru restul lumii”.

Împotriva ideilor prezentate în această carte au fost și alți protagoniști ai filelor mele, Lihaciov, Saharov, sau Afanasiev. Jean Pierre Serre a descris campania împotriva lui Shafarevich drept o „vânătoare de vrăjitoare corectă din punct de vedere politic”.

Opiniile prezentate în această lucrare sunt de o claritate impresionantă, asemănătoare cu o vivisecție rusească: „Rusia a adus mai mult rău în lume decât orice altă țară”, „Duhoarea *alegerii*mesianice, mândria veche de secole a *ideii rusești*”, „O țară care s-a umflat și s-a răspândit de-a lungul secolelor ca aluatul acru”, „Faptul că rușii din această țară sunt cei mai răi dintre toți este logic și corect”.