Astăzi schimbăm un pic ritmul , ritm ce se axează pe viziunea un pic diferită asupra fenomenului Gulag. Autorul cărții „Adio, Gulag!” a transformat o experiență traumatizantă într-una, dacă vă vine să credeți, ușor amuzantă. Levan Berdzenișvili este un politician georgian, autor și academician.
În iunie 1983 a fost acuzat și el de tot soiul de acte împotriva regimului, activism, instigare la agitație, astfel încât a fost întemnițat timp de trei ani. Chiar și pe ultima sută de metri nu s-a dezis regimul bolşevic de prea vechile metehne odioase, aceea de a închide şi a reduce la tăcere elitele. Povestea aceasta, „Sacred Darkness” a fost un real succes, deoarece a reușit să prezinte KGB-ul ca un adevărat „căutător de talente”.
Levan considera că întemnițarea i-a permis accesul cel mai facil la personalități din toate domeniile de interes, intelectuali, specialiști sau cetățeni normali, pe care nu ar fi avut șansa să îi cunoască așa de bine fără ajutorul KGB-ului. Fără să îşi dea seama, legăturile zidite acolo au fost de altă natură. Autorul a reuşit să descrie în capitolele prezentate fiecare persoană întâlnită. Atâtea poveşti s-au adubat in această carte, care prezintă imaginea Uniunii Sovietice în prag de destrămare.
„Oamenilor din sat le părea rău de el. Toată lumea își aducea aminte de cele două zile ridicole ale lui de polițai și știau că n-ar fi făcut rău niciunei muște, darămite unui om, așa că-i țineau isonul. Din milă, aveau grijă de el, considerându-l nebunul satului, de altfel singurul obiectiv turistic (împreună cu biserica veche).Nu e deloc surprinzător că KGB-ul a făcut dintr-un nebun al satului, care nu reprezenta nicidecum un pericol, un trădător de patrie. Cu toate acestea, la insistențele disidenților, în fiecare an închisoarea era vizitată de o comisie de experți veniți de la Moscova. (De îndată ce eu și fratele meu, Dato, am ajuns în lagăr, am militat pentru aceste solicitări care erau susținute de organizațiile internaționale.) Comisia aceea era formată din cei mai mari experți ai psihiatriei sovietice – cum ar fi putut să includă pe altcineva care nu era demn de această titulatură, când prin expertiza lor ar fi trebuit să câștige certificarea din partea întregii comunități științifice din lume? Comisia muncise neabătut (unul dintre cuvintele preferate ale comuniștilor) pentru a stabili, în final, următoarele: Arkadi Dudkin e sănătos din punct de vedere psihic și era în deplinătatea facultăților mintale când săvârșise infracțiunea și așa e și acum, de aceea solicitarea de a fi eliberat înainte de termen este total lipsită de temei. Poporul nostru îi va pedepsi aspru pe trădătorii patriei, mai ales pe cei care încearcă să se dea drept copii nevinovați când ei sunt, de fapt, niște polițiști însetați de sânge.”
Raluca Alina Ionescu
