Constantin Nițescu s-a născut la 27 aprilie 1895 în localitatea Băleni Români, județul Dâmbovița, dintr-o familie de țărani modești și neinstruiți, fiind remarcat ulterior de către preotul din satul natal, Zlatian, cel care a identificat o istețime neobișnuită față de ceilalți copii și a decis să-l trimită la Seminarul Nifon „Nifon” din București, studii pe care le-a absolvit cu meritoriu (1907-1915). Dorind să răsplătească încrederea acordată, tânărul Nițescu a susținut un examen de diferență la liceu, reușind să treacă ulterior examenul de bacalaureat, dar și pe cel de învățător, devenind posesorul a trei diplome de școală medie. În anul 1914, a fost numit protopop, iar în 1916, a fost hirotonisit preot, fiind apreciat pentru expunerile sale, primind astfel rangul de „iconom stavrofror”. Ulterior, a devenit licențiat al Facultăților de Drept (1918), Filosofie (1919) și Teologie (1920) din București, al Seminarului Pedagogic Universitar din București (1925), iar în 1932, a devenit doctor în Teologie la București, cu teza „Influența creștinismului asupra Dreptului”.
Pe parcursul vieții sale, a avut o activitate deosebit de prolifică, fiind pe rând, Paroh la Biserica din Ghinești-Dâmbovița (1916-1920), preot militar participant la primul război mondial (1916-1918), preot-paroh la Biserica „Sf. Gheorghe” din Târgoviște (1920-1940), profesor de Religie la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu (1926-1940); în paralel a predat Limba română și Dreptul la Liceul de Băieți și la Școala Normală din Târgoviște (1926-1945); a fost protoiereu de Târgoviște (1941-1942), inspector general didactic în Ministerul Armatei (1945-1948), pensionat în 1948; director al Muzeului Mitropoliei Olteniei din Craiova (1954-1956) și preot la Biserica „Sf. Dumitru” din același oraș (1956-1976).
Din activitata deosebit de prodigioasă a profesorului Constantin Nițescu Zlatian, au văzut lumina tiparului, o serie de lucrări semnificative, dintre care amintim:
–Influența creștinismului asupra dreptului (1932, teză de doctorat);
–Mănăstirea Dealu și Liceul militar Nicolae Filipescu, Tipografia Petre Popescu, Târgoviște, 1932;
–La picioarele altarului (spovedania unui învins), Roman social, Editura Cartea Românească, București, 1937;
–Codul Penal în lumina muralei creștine, Editura Alcalay;
–Prietenia celor trei, Tipografia Petre Popescu Târgoviște.
Reține atenția numărul și titlul lucrărilor nepublicate, rămase în manuscris, reproduse după menționările aduse de către fiica acestuia, doamna Tita Maior Botez:
–Monografia unui grai slav în România (din trecutul Bălenilor) – lucrare predată și la Academia Română;
–Monografia Târgoviștei;
–Cântători de Dumnezeu (Studii de filosofie creștină);
–Mitropolia și mitropoliții Ungro-Vlahiei;
–Străvechile începuturi ale Bălenilor;
–Pe creasta potențelor pure și mai presus de fire (Adevărul Creștin și Învierea);
–Celebre erori judiciare (Revizuirea procesului lui Socrate și al lui Isus);
–O pagină din trecutul Seminarului Nifon;
–Anotimpurile vieții mele (vol. I și II);
–Mănăstiri – Schituri și biserici din Oltenia (note bibliogafice);
–Băile Herculane (text: Istorie și legende. Cură și tratament medical, Editura Sport-Turism);
–Din lada cu măști omenești (mici schițe);
–Istorie și legendă, așezare geografică și geologică, cură medicală, împrejurimile Herculanelor;
–Cui folosește? (poem dramatic într-un act);
–Robii Balaurului;
–Papucii lui Nifon (sau Blestemul);
–Lumea care se naște (dramă în trei acte);
–În seara aceea (piesă într-un act);
–Versuri albe – Fredonări poetice;
–Mitropolia Târgoviștei (1963);
–Târgoviștea. Biserici din epoca lui Matei Basarab (1963);
–Figuri de preoți târgovișteni (1970);
–Istoricul bisericilor din Băleni-Dâmbovița (pe urmele picturii lui Gheorghe Tattarescu) (1970).
Una dintre contribuțiile sale semnificative pentru județul Dâmbovița, o reprezintă negreșit, asistența și suportul acordat privind restaurarea Bisericii „Sfinții Împărați” din orașul Târgoviste, care a fost ctitorită la 15 septembrie 1650 de către Matei Basarab (1632-1654) şi soția sa Elina, ca o replică a bisericii Stelea, edificată de Vasile Lupu (1634-1653), în semn de împăcare față de domnul Țării Românești. Hramul bisericii „Constantin si Elena”, este atribuit in timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), cu scopul de a se deosebi de Biserica Sf. Nicolae Androneşti din orașul de la Chindie. În anul 1919, biserica a putut fi acoperită consistent, banii necesari fiind obținuți în urma a două reprezentații la Târgoviste a marelui George Enescu (19 august 1881 – 4 mai 1955). Maestrul a putut fi prezent în Cetatea de Scaun a Țării Românești, datorită insistențelor preotului/profesor doctor Constantin Nițescu Zlatian, profesor de religie la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, un împătimit al păstrării și restaurării monumentelor istorice din Târgoviste.
În acest context, preotul Constantin Nițescu-Zlatian (1895-1976), care se afla în comitetul de conducere ale Asociației Clerului Dâmboviței și Societății Corale Cântarea României, ambele înființate în 1919, și având sediul în Casa Parohială a Bisericii Curtea Domnească, a început să se preocupe de soarta monumentele istorice din Târgoviște, ajungând astfel să cerceteze masiva ruină a bisericii Sfinții Împărați. Marcat de starea deplorabilă în care se afla ctitoria lui Matei Basarab, în scurt timp, preotul Constantin Nițescu s-a adresat lui Nicolae Iorga, președintele Comisiei Monumentelor Istorice, rugându-l pe acesta să ia măsurile necesare și să o acopere cât mai urgent. Din păcate, răspunsul marelui istoric Nicolae Iorga nu a fost unul pozitiv: „…știu, dragul meu, cunosc importanța acestei biserici dar nu putem face nimic, nu avem fonduri…poate anul viitor, dacă vom putea face ceva. În tot cazul, mai treci pe aici…”. Cert este că, în a doua jumătate a lunii aprilie 1919, într-o ședință a Clerului Dâmboviței, preotul Constantin Nițescu a solicitat să i se dea o delegație cu ajutorul căreia să poată solicita maestrului George Enescu (îl cunoscuse în 1917, când student fiind, Constantin Nițescu se deplasa în același tren cu maestrul, dinspre Bârlad către Iași), să vină în Cetatea de Scaun a Țării Românești, cu scopul de a susține un concert în folosul bisericii Sfinții Împărați din Târgoviște. Ajuns să se întâlnească cu George Enescu, preotul Constantin Nițescu i s-a adresat astfel: „…maestre, am venit la dumneavoastră, să vă rog să dați un concert la Târgoviște, pentru o ctitorie veche, pentru o biserică ruinată”. Discuția a continuat, iar pentru a reda importanța acesteia, o reproducem în întregime:
„– Uite maestre, așa, așa, așa!…
– Te-ntreb numai atât: merită?
– Este ctitoria lui Matei Basarab, lăcașul în care se ruga el.
– Bine, bine, am înțeles, dar te întreb din nou: merită?
– Da, maestre, merită din toate punctele de vedere!
– Suntem datori să păstrăm comorile neamului și ai făcut bine că te-ai adresat mie. Primesc cu plăcere. O să vin pe 4/17 iunie 1919, iar acesta este programul pentru afișaj.
– Maestre, cu ce tren veniți, ca să vă așteptăm la gară…
– Vin cu mașina, nu cu trenul. Să-mi oprești trei camere la cel mai bun hotel și dacă se poate, una din ele să fie salon.
– Vai, maestre, se poate una ca asta? Avem unde să vă primim.
– Nu, nu, să faci așa cum îți spun eu. Nu trebuie să deranjăm pe nimeni”.
În ziua fixată de 4/17 iunie 1919, preotul Constantin Nițescu a reținut trei camere la hotelul din centrul orașului Târgoviște: o cameră mai mare și cu balcon, deasupra cofetăriei, una pentru pianist și alta pentru șofer, iar la orele 16.00, l-a așteptat în fața grădinii publice pe maestrul George Enescu. Imediat, acesta a cerut să meargă să vadă biserica Sfinții Împărați, ascultând fiecare cuvânt al preotului Constantin Nițescu, ce-i prezentase la pas ctitoria lui Matei Basarab. La plecare, plăcut impresionat de ceea ce văzuse și ascultase, George Enescu a observat în partea dreaptă a ușii, pictat pe zid, un sfânt cu capul de capră: Sfântul Hristofor, întrebând detalii despre acesta. Preotul Constantin Nițescu, i-a răspuns: „…se zice că era un călugăr tare frumos și toate femeile se țineau lanț după el. Ca să nu mai fie ispită pentru nimeni, și-a luat capra și s-a retras ca schimnic într-o peșteră, dar și aici i s-a aflat urma. Atunci, s-a rugat lui Dumnezeu să-i schimbe capul cu al caprei sale și astfel și-a găsit liniștea și mântuirea”. Mulțumit de răspuns, George Enescu a completat, spunând: „Bine de mine că nu am de ce să mă rog să-mi schimbe capul”.
După vizitarea bisericii, cei doi s-au deplasat către sala unde trebuia să susțină concertul George Enescu și unde Cântarea României îi pregătise maestrului un mic concert sub bagheta dirijorului Gheorghe Rusu, fost elev al maestrului Muzicescu de la Iași. În drum spre Sala de arme (astăzi Casa Armatei), maestrul George Enescu a trecut la pas însoțit de către preotul Constantin Nițescu pe lângă fosta vale a Brașovului, prin care odinioară curgea apă și care a servit drept un bastion de apărare a fostei capitale a Țării Românești, iar la momentul vizitei era secată. Văzând această vale, George Enescu a cerut informații suplimentare, iar la final, a concluzionat: „Ce mai teren minunat de stadion!”. Seara, a avut loc concertul susținut de către George Enescu, care s-a dovedit a fi un real triumf, astfel încât, profund impresionat de publicul îmbrăcat în costum național, și rugat să mai susțină a doua zi un concert în matineu, maestrul a acceptat, cea de-a doua reprezentație având loc în ziua de miercuri 5/18 iunie 1919. După banchetul oferit de către Prefectura Dâmbovița în onoarea distinsului oaspete, a doua zi, George Enescu a vizitat ruinele Palatului Domnesc, Biserica Domnească, Biserica Sfânta Vineri (1446), cu mormântul doamnei Bălașa, soția lui Constantin Basarab Cârnul și mormântul Matildei Grecescu, fosta logodnică a lui Alexandru Vlahuță, unde poetul a scris memorabilele versuri: „Dormi iubito, dormi în pace, / N-am venit să-ți turbur somnul, nici să plâng / La ce-aș mai plânge pe-adormiții întru Domnul?”. De la Curtea Domnească, maestrul George Enescu a vizitat și Biserica Stelea, ctitoria lui Vasile Lupu (1646), seara încheind-o la Mănăstirea Dealu.
După ultimul concert, preotul Gheorghe Brănișteanu, președintele Asociației Clerului Dâmbovița, i-a comunicat lui George Enescu că în urma susținerii celor două concerte, s-au strâns 18.500 lei, o sumă foarte mare pentru acea perioadă. Spre surprinderea tuturor, George Enescu a oferit personal încă 1500 de lei, spunând: „Depuneți profesorului Nicolae Iorga 20.000 de lei în cap, ca să fie o sumă rotundă și să știți că am mai depus încă 2000 de lei la Prefectură, ca prim fond pentru un stadion”. De asemenea, profound impresionat de atmosfera de la Târgoviște, maestrul și-a plătit inclusiv camerele de la hotel, afirmând că nu dorește să știrbească nici cea mai mică sumă din banii strânși pentru biserica Sfinții Împărați. În plus, cu cei 20.000 de lei depuși la Comisia Monumentelor Istorice, preotul Constantin Nițescu-Zlatian s-a prezentat cu chitanța la profesorul Nicolae Iorga, care uimit de strângerea unei astfel de sume, a concluzionat: „Dacă George Enescu a dat concert pentru biserica Sfinții Împărați, nouă nu ne mai rămâne decât să ne apucăm imediat și s-o acoperim”.
Profesorul Constantin Nițescu, a trecut la cele veșnice în ziua de 19 octombrie 1976, pe când se afla în locuința sa din Târgoviște, situată pe strada Bărăției, dar a fost înmormântat ulterior în Cimitirul din Băleni-Sârbi, județul Dâmbovița.
Surse:
–Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Anul III, Nr. 3, iulie-septembrie 1910;
-Virgiliu Drăghiceanu, Călăuza monumentelor istorice din judeţul Dâmboviţa. Raport asupra cercetărilor făcute cu privire la monumentele istorice din Judeţul Dâmboviţa (Raport extras din Expunerea situațiunei județului Dâmbovița), Târgovişte, Tipografia „Viitorul”, 1907;
-Virgiliu Drăghiceanu, Monumentele istorice din județul Dâmbovița, Institutul de Arte Grafice Minerva, București, 1912;
-Constantin Nițescu, George Enescu, restauratorul unei ctitorii voievodale din Târgoviște, în Glasul Bisericii, Anul XX, nr. 9-10, 1961;
-Theodor Nicolin, Târgoviștea mea. Gândind cu inima la trecutul Târgoviștei, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2000;
-Cornel Mărculescu, George Enescu restauratorul Bisericii Sfinții Împărați din Târgoviște (1919), în „Cultura de sâmbătă. Revistă lunară de cultură”, anul V, nr. 2-3 (81-82), februarie-martie 2017;
-Cornel Mărculescu, Când vioara lui George Enescu salvează de la ruină Biserica Sfinții Împărați (1919), în „Almanah Revista 100. Județul Dâmbovița (2019-2020)”, Proiect finanțat de Consiliul Județean Dâmbovița, Târgoviște, noiembrie 2019;
-Cornel Mărculescu, Biserica Sfinții Împărați din Târgoviște – ctitoria lui Matei Basarab renovată în 1919 datorită contribuției artistice a lui George Enescu, în vol. Matei Basarab – ctitor de Biserici, sprijinitor al tiparului și promotor al celei mai naționale epoci din istorie”, Editura Arhiepiscopiei Târgoviștei, 2022.
Prof.dr. Cornel Mărculescu
