MUZĂ ȘI POET

Cine sunt eu? Să nu mă-ntrebi,

Ghicește din priviri:

Eu sunt și muză, și poet,

Trăiesc din amintiri.

Din amintiri țesute-n vise,

Ca pânza de păianjăn,

Din anotimp în anotimp,

Pe lut uscat, și reavăn.

Din primăvară-am luat candoarea

Și gingășia unei vieți,

Cântată de un menestrel,

Și scrisă-n versuri de poeți.

Din vară-am luat căldura firii,

Miros de flori îmbietor

Și zborul lin de rândunele,

Plutind deasupra unui nor.

Din toamnă, când m-am copt la minte,

Am adunat prosperitate.

În urmă n-am privit deloc,

Am aspirat spre culmi înalte.

Din iarnă, încă n-am nimic,

Dar timpul nu-i trecut:

Aș îngheța totul în jur,

S-o iau de la-nceput.

Să fiu din nou copil gingaș,

Și tânăr fără minte,

Și înțelept să mai fiu iar,

Dar patru sunt sortite!

Și-n lunga iarnă-a vieții

Ajung încet, încet,

Cu amintiri țesute-n vise,

Să fiu și muză, și poet!

VISE DE SMARALD

O rază jucăușă

Îmi bate în fereastră,

Iar geana-mi se deschide,

Scrutând lumina- albastră.

În toată-a ei splendoare

O nouă zi se-arată,

Eu închid ochii iar,

Și-i mai deschid o dată.

Îmi mut încet privirea

Spre chipul tău blajin,

Și te privesc sfioasă,

Veghindu-ți somnul lin.

Mă cuibăresc ușor,

La pieptul tău cel cald,

Și mă cufund din nou,

În vise de smarald.

E-așa de dulce somnul.

La început de zi,

În ceafă-ți simt suflarea,

Dar nu mă pot trezi.

Și parcă văd aievea,

Lumina din odaie,

Cum împresoară patul,

Ca și o vâlvătaie.

Și limbile de foc,

Prin părul meu se joacă,

E așa cald și bine,

Parcă-aș pluti pe-o barcă.

Pe-o barcă în derivă,

Pe un ocean de vise,

Iar eu, privesc la soare,

Prin gene-ntre deschise.

Mă arde-ntreaga față,

Și ochii-ncet deschid:

E flacăra iubirii,

Din ochii tăi țâșnind.

Privind la chipul meu,

În vise cufundat,

Pe care îl contempli,

Ca și întâia dat”.

Din volumul  Muză și poet , Editura Națiunea, 2018.

ȘI CLOPOTUL BĂTEA

Spărgând a nopții neagră-ncremenire,
Cobea o buhă-n miez de rece noapte,
Vestind țipând, când tare, când în șoapte,
A morții noastre reci ademenire.

Dansau zălud pe cer Ielele toate ,
Să împlinească-a lor tristă  menire,
Iar eu visam la marea  nemurire.
Și mă vedeam, deja, eternitate!

Șimțeam că-mi înghețase-n vene vlaga,
Privind cum viața, toată, mi se duce,
Și auzeam bătând: talaga-banga!

În gură-aveam un gust de-amar și dulce,
Vedeam cum vine iute necrofaga,
Și sufletu-mi sta singur în răscruce!

Din volumul Antologia de sonete, Editura Bibliotheca, 2019.

Flori Bungete