You are currently viewing EDITORIAL: Uimitoarea Icoană a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn

EDITORIAL: Uimitoarea Icoană a Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn

  • Post category:Editorial

La intrarea în biserica de zid, din complexul monahal „Dintr-un Lemn” (județul Vâlcea), deasupra intrării principale, se află pisania care datează din anul 1715 şi care a fost scrisă la porunca lui Ştefan Cantacuzino (1714-1716). De aici aflăm că biserica cea mare a fost construită de Matei Basarab, atestat drept ctitor în pomelnicul mănăstirii, scris de Dionisie, eclesiarhul Mitropoliei de Bucureşti, la anul 1804. Faptul că unele documente îl atestă pe Matei Basarab drept ctitor al bisericii de piatră, iar altele pe Preda Brâncoveanu ne dau de înţeles că la această construcţie a participat atât domnitorul, cât şi ruda sa. Acest fapt este confirmat de tabloul ctitorilor din pronaosul bisericii din piatră.

Biserica de azi păstrează în linii mari, arhitectura lui Matei Basarab. Din punct de vedere arhitectonic, biserica respectă planul triconc, cu altar octogonal, iar pronaosul se termină cu un pridvor pe stâlpi. Pe lângă icoana Sfintei Fecioare, există două policandre de la Şerban Cantacuzino şi doamna Marica Brâncoveanu, trei icoane mari împărăteşti, precum şi alte 36 de icoane mai mici zugrăvite, în anii 1833-1840, de Gheorghe Gherontie de la Hurezi. În 1715, Ştefan Cantacuzino restaurează în întregime clopotniţa mănăstirii, situată la intrarea în incinta principală şi a Casei Domneşti, cu frumosul foişor pe stâlpi de piatră în stil brâncovenesc şi pictură de tradiţie bizantină. După refacerea din 1938-1940, executată cu sprijinul Ministerului Aerului şi Marinei, ansamblul monahal a devenit în mod simbolic altar de închinare pentru aviatori şi marinari.

Atracția principală a bisericii o constituie Icoana Maicii Domnului cu pruncul, care este executată dintr-un singur panou de lemn și este pictată pe ambele fețe, în etapa a doua fiind pictată pe verso scena „Judecății de Apoi”, ceea ce sugerează ideea utilizării ei ca icoană de procesiune. Ea are dimensiuni impresionante. Are o înălţime de 1,56 m pe latura stângă, 1,58 pe latura dreaptă, o lăţime de 1,15 m și grosimea de 5 cm. Așa cum reiese din scrierile lui Paul de Alep, icoana Maicii Domnului cu Pruncul „este măreață, făcătoare de minuni”, lucru întărit în 1764 și de Neofit Cretanul, care afirma că „această icoană face minuni foarte mari, vindecă pe cei apucați, pe șchiopi și nevolnici. Mai face multe alte minuni, după evlavia și credința celor veniți la ea”.

Prima descriere detaliată a Icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, a fost realizată de către Mitropolitul I Neofit, care preciza: „Iar pomenita Icoană a Născătoarei de Dumnezeu este într-adevăr minunată, atât pentru vechimea cât și pentru meștesugul zugravului ca și pentru forma și mărimea ei, căci lățimea icoanei este de un cot, iar lungimea ei aproape de un cot și jumătate. Pe această icoană, sub mâna ei dreaptă a Născătoarei de Dumnezeu, sunt scrise cuvinte cu niște slove mari, însă, din pricina vremii ei sunt greu de deslușit. Dar, după cât am putut noi înțelege, pare a fi scris numele zugravului ce a zugrăvit-o, și parcă ar spune: <Mâna lui Damaschin>. Acest Damaschin este un zugrav de icoane foarte vechi și minunate, ce își trage obârșia din țara noastră Creta, și din a cărui icoane am văzut și noi acolo în Creta, multe și nespus de minunate, de aceiași formă și mărime, având numele lui scris așa: <Mâna lui damaschin>. Și aceasta este o părere”. Conform spuselor autorilor traducerii textului, Mihail Caratașu, Paul Cernovodeanu și Nicolae Stoicescu, mitropolitul Neofit face referire la pictorul cretan de icoane Mihail Damaschin (1535-1591), care a pictat la Veneția, unde există într-un album al institutului helenic, o pictură „reprezentând o icoană a Maicii Domnului cu pruncul în brațe foarte asemănătoare celei de la Mănăstirea Dintr-un Lemn”.

După ce a studiat Icoana Maicii Domnului, cercetătorul Andre Grabar de la Universitatea din Strassbourg a emis ipoteza că icoana ar fi fost pictată în secolul al IV-lea, la mănăstirea Theothokos din Grecia, după un presupus model al Apostolului Luca, cel care a zugrăvit pentru prima dată chipul Maicii Domnului. De aceeași părere, cum că Icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni ar fi una din cele patru icoane zugrăvite după tradiție de către Sfântul Evanghelist Luca, a fost și preotul profesor Marin Pretorian, care a continuat ipoteza emisă de Andre Grabar. În schimb, istoricul de artă, I. D.Ștefănescu (1886-1981), este de părere că icoana ar fi fost pictată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, iar Chesarie Gheorgescu (1929-2017), părintele duhovnic al Mănăstirii Dintr-un Lemn, concluzionează că „icoana pare să fie lucrată înainte de 1453 la Bizanț sau Muntele Athos”, ipoteză pe care o consideră mai plauzibil. O altă supoziție a fost lansată mai recent, în anul 2003 de către cercetătoarea Ana Dobjanschi, specialistă în arta medievală românească, conform căreia „icoana ar fi putut fi pictată într-o mănăstire sârbească din Macedonia, probabil în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, după care ar fi fost adusă în Țara Românească, la Mănăstirea Gura Motrului, fiind eventual un popas în drumul său spre Mănăstirea Dintr-un Lemn, locul unde icoana se păstreaza de secole”. Modul în care icoana a ajuns efectiv la noi rămâne încă un mare mister. Cert este că în lume, se mai păstrează trei astfel de exemplare la Moscova, Constantinopol si Ierusalim.

Vornicul Radu Golescu, tatăl lui Dinicu Golescu, este cel care a dispus la 20 aprilie 1812, ca Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni să fie ferecată cu argint și inscrpționată cu momentul și data realizării lucrării: „Această sfântă icoană minunată și făcătoarea de minuni de la Mănăstirea Dintr-un Lemn s-au îmbrăcat cu argintu după cum se vede de dumnealui vel vornic Radu Golescu spre pomenire vecinică a dumnealui și a celor ce l-au ajutat; și s-au lucrat această îmbrăcăminte a Sfintei Icoane de Thoma argintarulu leat 1812 aprilie 20”.

Primul cercetător care acordă o importanță deosebită icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, este Alexandru Odobescu, cel care menționează într-un amplu raport pe care l-a făcut la sfârșitul misiunii de cercetare a monumentelor istorice din Oltenia la 29 iulie 1860, despre faptul că icoana este pictată față/verso, și tot el este cel care conseamnează, că icoana a fost ascunsă la Pătrunsa, iar ulterior într-o peșteră din Bistrița, ca urmare a evenimentelor revoluționare din timpul lui Tudor Vladimirescu și a haiduciei lui Gheorghe Cărgaliu, din aceeași epocă. În plus, Alexandru Odobescu descrie amănunte importante despre Mănăstirea Dintr-un Lemn și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, în nuvela sa Doamna Chiajna 1560-1568, afirmând despre icoana făcătoare de minuni că „ar fi una din cele șapte de Luca Evanghelistul zugrăvite și chiar în tulpina bătrânului copac ei scobiră bisericuța cea veche a mănăstirii zisă <Dintr-un Lemn>”. Despre această icoană și legenda bisericuței, Alexandru Odobescu i-a scris francezului Georges Rohault de Fleury (1835-1904), care fiind impresionat de informațiile primite, a scris un studiu intitulat „Imaginea Sfintei Fecioare de la Mănăstirea Dintr-un Lemn (în Vâlcea, în Munții Carpați)”, din care spicuim: „Tradiția atribuie acestei reprezentări prototipul pictat de de evanghelistul Luca. Legenda spune că a fost găsită în scorbura unui stejar bătrân. Se spune că, dusă în alte biserici, revenea la locul său. Apoi a fost tăiat din lemnul căruia s-a făcut bisericuța, în care s-a așezat icoana împodobită cu aur și argint. Bisericuța a fost refăcută de mai multe ori din același lemn. În prezent se păstrează și biserica de piatră și cea din lemn”.

În perioada interbelică, icoana a fost dezvelită de învelișul de argint în 1934, fiind pentru a doua oară când aceasta a putut fi admirată în totalitate. Arc peste timp, la 4 octombrie 2002, în cadrul lucrărilor privind restaurarea icoanelor din catapeteasma bisericii, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul a fost scoasă din biserica de zid pentru restaurare, lucrare executată de către Dorin și Monica Handrea. Cu această ocazie, Episcopul Râmnicului, avea să noteze într-un document intitulat Pagină de cronică, însemnătatea și importanța icoanei: „După ce a fost scoasă îmbrăcămintea de argint de pe Sfânta icoană și s-a curățat de fumul depus de secole, s-a văzut că Sfânta Icoană este pictată și pe verso, având ca reprezentare Dreapta Judecată. Mare a fost bucuria tuturor de această sfântă descoperire. De asemenea, s-a luat act că Sfânta Icoană este zugrăvită pe o singură blană, fără să aibă vreo spetează…De asemenea, blana nu are fisuri majore și atacul care a existat înainte de zugrăvirea icoanei se vede că pictura s-a pus pe o blană veche…”.

 

Surse:

-Vasile V. Vasiliu, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Râmnicu Vâlcea, 1934;

-Ion Donat, Fundațiile religioase ale Olteniei, mănăstiri și schituri, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1937;

-Marin Pretorian, Mănăstiri și schituri din Mitropolia Olteniei, Editura Sfintei Mitropolii a Olteniei, 1942;

-Alexandru Odobescu, Opere. Scrieri din anii 1848-1860. Antume. Postume. Variate, Editura Academiei, București, 1965;

-Radu Crețeanu, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Editura Meridiane, București, 1966;

-Ana Dobjanschi, Câteva considerații privind icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, Comunicare la Simpozionul Institutului Național al Monumentelor Istorice: Vasile Drăguț-75 de ani de la naștere, 2003, manuscris, fondul documentar al Mănăstirii Dintr-un Lemn;

-Rasofora Tecla Fuioagă, rasofora Teodosia Barac, Monografia Mănăstirii Dintr-un Lemn, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2009;

-Paul din Alep, Jurnalul de călătorie în Moldova și Valahia, Studiu introductiv și traducere în limba română de Ioana Feodorov, Editura Academiei Române/Editura Istros, București/Brăila, 2014;

-Luminița Giurgiu, Mănăstirea Dintr-un Lemn în descrierea arhitectului Ion D. Trajanescu, în „Misiunea. Revista Centrului de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României General Paul Teodorescu”, Anul V, nr. 1 (5), Bucureşti, 2018;

-Valentin Ciorbea, Mănăstirea Dintr-un Lemn. Un complex monahal unic în România. Monografie istorică, Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, București, 2020.

 

Prof.dr. Cornel Mărculescu